Î
n biserică aflăm închipuirea acelor persoane, obiecte, evenimente, prin care Biserica îşi aduce aminte, cheamă şi prăznuieşte, atât zilnic, cât şi săptămânal şi anual, sau chiar la anumite ore ale fiecărei zile: feţele Domnului şi ale Maicii lui Dumnezeu, chipul făcătoarei-de-viaţă Cruci, coborârea de pe cruce şi punerea în mormânt a Preacuratului Trup al Domnului (antimisul); închipuirea evenimentelor celor douăsprezece praznice împărăteşti; feţele înainte-mergătorului, ale apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, cuvioşilor, îndeobşte ale tuturor sfinţilor care s-au proslăvit prin virtuţi prin care s-au asemănat lui Dumnezeu, care au împodobit şi întărit Biserica prin scrierile şi viaţa lor şi care ne-au lăsat o preafrumoasă pildă de credinţă, speranţă şi dragoste creştinească, şi care sunt în general cei mai mari binefăcători ai omenirii.
Focul lumanrilor şi candelelor aprinse, precum şi cădelniţa cu cărbuni aprinşi şi cu tămâie binemirositoare slujeşte pentru noi ca şi chip al focului duhovnicesc, al Duhului Sfânt, pogorât în chip de limbi de foc asupra apostolilor, mistuind întinăciunea păcatelor noastre, luminandu-ne mintea şi inima, inflacarandu-ne sufletele cu flacăra iubirii de Dumnezeu şi a unora faţă de alţii; focul în faţa sfintelor icoane ne readuce în minte înflăcărata iubire faţă de Dumnezeu a sfinţilor, pentru care ei au urât lumea, toate amăgirile ei şi toată nedreptatea ei, ne aduce aminta că trebuie să-I slujim lui Dumnezeu, să ne rugăm Lui cu duh înflăcărat, care de cele mai multe ori ne lipseşte, fiindcă inima ni s-a răcit. Astfel, în biserică, totul este spre învăţătură, nu există nimic de prisos, inutil.
Sfântul Ioan de Kronstadt 