Creștinul fără biserică este ca peștele fără apă

Toate însuşirile lui Dumnezeu se fac cunoscute în noi înşine: sfinţenia, dreapta judecată, atoatevederea, bunătatea şi atoatefericirea le cunoaştem cel mai bine cu inima. Căci Dumnezeu este cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi după a Lui bunăvoinţă [Flp 2, 13]. în omul drept Dumnezeu trăieşte ca intr-o casa a Sa. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi temple ale lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu viază întru voi? [1 Co 3, 16].

Creştinul fără biserică este că peştele fără apă. Nu poate duce o viaţa adevărată: biserica este elementul său.

Publicitate

Cine are urechi de auzit, să audă!

Ne rugam toţi în fiecare zi sau în zilele de duminică şi sărbătoare în biserică? Nu! Toţi cei ce se roagă cu sârguinţă primesc însă de la Dumnzeu mare şi bogată milă, milostivire, iertarea păcatelor pentru Jertfa cea nesangeroasa, adusă pe altar, sfinţire, izbăvire de întristare, pace în suflet, întărire în credinţă şi în tot lucrul bun.

Este oare cu putinţă să părăsească cineva casa lui Dumnezeu, Părintele îndurărilor şi Dumnezeu a toată mângâierea [ 2 Co 1, 3], de la Care vine de sus, toată darea cea bună [Iac 1, 17]? Atunci de ce oare mulţi nu merg la biserică, iar alţii merg foarte rar? De ce fug de biserică? Ce spuneţi de copiii care fug din casa părintească?

Cei ce intra în biserică şi stau în ea în timpul dumnezeieştilor slubje au nevoie de auz duhovnicesc. Cine are urechi de auzit, să audă [Mt 13, 9], zice Domnul. Fără auz duhovnicesc, slujba poate să rămână neroditoare pentru suflet; este nevoie de înţelegere duhovnicească, de o inima curăţită de patimile vieţii prin pocăinţă.