Sărbătorile trebuie să ne însufleţească şi să ne încălzească credinţa

Cum prăznuim sărbătorile? Prăznuim, de obicei, fie un eveniment (când se cuvine să ne pătrundem de importanţa lui, să-i înţelegem rostul, să ne dăm seama ce roadă poate aduce credincioşilor),  fie o persoană, de pildă Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, îngerii şi sfinţii (pentru a ne desluşi relaţia dintre acea persoană cu Dumnezeu şi cu oamenii, înrâurirea binefăcătoare pe care o poate avea asupra Bisericii lui Dumnezeu, în special).

Se cuvine să pătrundem în istoricul evenimentului sau al persoanei, să ne apropiem inima de acel eveniment sau de acea persoană, făcându-ni-le ca şi ale noastre. Altminteri, sărbătoarea nu va fi deplină şi nici plăcută lui Dumnezeu. Sărbătorile trebuie să lucreze asupra minţii noastre, să ne însufleţească şi să ne încălzească credinţa (cea din inima) în bunătăţile duhovniceşti viitoare, să cultive pornirile bune, evlavioase. Dar, de cele mai multe ori, noi le petrecem în păcat, le întâmpinăm cu o nechibzuită necredinţă, cu inimă rece, nepregătiţi pentru înţelegerea măreţelor binefaceri pe care ni le-a dat Dumnezeu prin prăznuirea unei persoane sau a unui eveniment

Publicitate

– De ce noi sărbătorim Naştere Domnului?

De ce Sfânta Biserică pomeneşte şi prăznuieşte an de an cele mai înalte întâmplări ale lumii creş­tine, cum ar fi Bunavestire, Naşterea lui Hristos, Botezul Domnului, învi­erea şi celelalte ?

Ca să încălzească şi să întărească credinţa noastră, nădej­dea noastră creştină, recunoştinţa şi iubirea noastră de Dumnezeu şi de Maica Domnului, care este mijlocitoarea noastră înaintea lui Dumne­zeu, ca să ne amintim şi să nu uităm patria noastră cerească, veşnică, şi să nu avem împătimire faţă de viaţa de aici, vremelnică, trecătoare, care este doar pentru pregătire şi învăţătură.

Dacă n-ar fi aceste praznice creştineşti, creştinii ar putea uita că ei anume creştini, sunt chemaţi la patri rească… Iar praznicele bisericeşti ne lămuresc toate aceste lucruri şi înştiinţează cu privire la purtare grijă dumnezeiască pentru noi toţi.  Ne învaţă să-L iubim pe Dumnezeu şi să-I mulţumim şi să avem în vedere întotdeauna viaţa cea viitoae, care nu va avea sfârşit, şi ne pregătim de ea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt- Ultimile însemnări)