Luminările şi candelele din faţa icoanelor şi de pe prstol înseamnă faptul că Dumnezeu este lumină curată şi întuneric nu este întru El [În 1, 5], şi că ochii Lui sunt de zece mii de ori mai luminoşi decât soarele [Sir 23, 27] şi ei văd tot ce este ascuns şi tainic în această lume, în orice suflet; că prin harul lui Dumnezeu sfinţii îngeri şi cei ce au bineplacut lui Dumnezeu sunt de asemenea, sfinţi şi că bezna păcatului nu este întru ei; că ei văd neîncetat în noi tot ceea ce este ascuns: gânduri, seimtaminte, dorinţe, intenţii, fapte, într-un cuvânt, tot ceea ce noi şi pe fiecare în parte vorbim, pretutindeni în lume; că ei sunt foc care arde toată necurăţia.
Şi tu, creştine, eşti fiu al luminii şi cu toate gândurile, dorinţele, simţămintele, intenţiile, cuvintele, faptele tale trebuie să fie lumina, nu întuneric. Sunteţi lumina întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii…ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, ci după Sfântul Care v-a chemat pe voi fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii [Ef 5, 8; 1 Ptr 1, 14-15].
Păcatele noastre sunt întuneric. Întunericul iadului! Şi anume, păcate precum: egoismul, răutatea, vrajba, ura, invidia, ursuzenia, viclenia, făţărnicia, duplicitatea, lăcomia, ghiftuiala, beţia, curvia, lenea, necredinţa, liberă-cugetare, arbitrariul, încăpăţânarea, minciuna, frica şi laşitatea, disperarea, nemulţumirea de tot, sminteala duhului. Şi ce mai întuneric este acesta! Un întuneric de nepătruns, care ascunde de la noi lumina lui Dumnezeu; un întuneric de moarte duhovnicească în toată fiinţa noastră.
Nu-ţi pleca urechea, creştine, la cele rele; tu poţi şi trebuie să fii lumina; dar vai ţie dacă şi te-ai arătat neravnitor: îţi pregăteşti ţie însuti osânda; şi iată judecătorii tăi – toţi sfinţii, care au fost ca şi tine, oameni supuşi patimilor dar care, luminaţi fiind de cuvântul lui Dumnezeu, ajutaţi de harul lui Dumnezeu, s-au făcut prin strădaniile şi sârguinţa lor, lumina şi au bineplacut lui Dumnezeu, Lumina şi Chipul cel dintâi.
Căutaţi spectacol? În biserică, în dumnezeieştile slujbe aveţi un spectacol fără seamăn, spectacolul întregii vieţi pământeşti a Dumnezeului-om, din clipa când a fost înfăşat în scutece, prunc fiind şi culcat în iesle, continuând cu viaţa Sa ascunsă de dinainte de ieşirea la propovăduire şi cu viaţa Sa publică, de slujire a lumii, viaţă plină de iubire, de înţelepciune, de minuni, cu patimile Sale, cu moartea, îngroparea, învierea şi înălțarea la cer!
Sfântul Ioan de Kronstadt 