– Cei buni cresc cu cei răi pâna la sfârşit

Au nu sămânţă bună ai semănat în ţarina Ta ? De unde, dară, are neghine ? (Mt. 13, 27): erezii, schisme, îngăduirea unor noi dogme, vicii de tot felul, primatul papei în Biserica catolică, strâmbarea dumnezeieştilor slujbe, taine, ritualuri (vezi azime-le) ? Domnul răspunde: un om vrăj­maş a făcut aceasta (Mt. 13,28) – trufia şi răutatea omenească; însă Domnul îi lasă pe toţi să crească până la sfâr­şit, iar în veacul cel viitor îl va preţui pe fiecare după faptele lui.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Anunțuri

– Evreii, mahomedanii, budiştii, păgânii nu vor vedea slava lui Dumnezeu

Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase – necre­dincioşii, cei care nu cred drept, evreii, mahomedanii, budiştii, păgâ­nii. Dar noi o vom vedea oare ? Asta depinde de viaţa, de credinţa, de evlavia noastră. Dacă avem Duhul lui Hristos, dacă vom fi făptură nouă în Hristos, neîndoielnic vom vedea slava lui Hristos şi ne vom îndulci de ea în veci. Cine este înţelept şi va pri­cepe lucrul acesta, se va sili să atingă împărăţia lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Când vor trage să moară, toată viaţa lor li se va arăta ca în palmă

1071407-mdLumea este o adunare de sufle­te moarte, al căror cap şi stăpânitor este diavolul, tatăl minciunii. După înţelesul său cel adevărat, Bi­serica este adunarea sufletelor vii, al căror Cap este Hristos, Dătătorul de viaţă şi Mângâietorul. Lumea zace în rău. Lumea este adunare de oameni orbi (cu ochii inimii).

Biserica este adunarea celor ce văd totul în lumina adevărată. Toţi oamenii care nu s-au născut a doua oară, duhovniceşte, sunt supuşi orbirii inimii – însă tag­ma păruţilor învăţaţi şi scriitori ai lu­mii funcţionăreşti, studenţeşti, femi­niste, sunt supuşi în cea mai mare parte pierzătoarei orbiri care vine din trufaşa părere de sine. Şi asta cu atât mai rău cu cât ei nu-şi dau sea­ma de nenorocirea lor: o vor vedea când vor trage să moară şi când toată viaţa lor li se va arăta ca în palmă.

În­tâmplările de acum adeveresc cuvin­tele acestea. în orbirea lor sufleteas­că, ei săvârşesc fapte nebuneşti. Deci, nu vă ţineţi capetele prea sus şi prea semeţ, voi, savanţilor, care sunteţi necredincioşi (chiar dacă nu toţi). Sunteţi departe, departe de adevăra­ta înţelepciune şi adevărata cunoaş­tere şi de izvorul vieţii, de calea cea adevărată.

Mulţi dintre voi, negus­tând din adevărata înţelepciune, care este înţelepciunea creştină, şi necrezând în Hristos ca în adevăratul Dumnezeu, necrezând în Evanghelia Lui, necrezând în Biserica Lui, singu­ra învăţătoare nerătăcită şi dreaptă a adevărului şi singura dătătoare a vie­ţii, sunteţi orbi şi morţi, cu toate că vă credeţi înţelepţi. Domnul este preaînţelept: Unde este înţeleptul ? Unde este cărturarul ? Unde este între­bătorul veacului acestuia ? Au nu a fă­cut nebună Dumnezeu înţelepciunea lu­mii acesteia ? (1 Cor. 1, 20). Dacă vreţi să aveţi adevărata cunoaştere, adevă­rata înţelepciune şi viaţă, lepădaţi-vă trufia, părerea de sine, îngâmfarea, smeriţi-vă cu adevărat, mergeţi să lu­aţi din nou învăţătură de la foştii pescari şi lăsaţi înţelepciunea voastră putredă, stricăcioasă şi nebună.

Coborâţi-vă de pe înălţimea voastră, aşezaţi-vă mai jos, plecaţi-vă capete­le şi auzul spre adevărurile dinainte de veci. Da! Nu la Lev Tolstoi, care a înnebunit cu totul, este înţelepciu­nea, ci la Biserică, pe care el o calcă în picioare, la Apostoli şi la Evanghelişti şi la Sfinţii Părinţi, Dascălii lu­mii, încetaţi să mai beţi apa moartă a romanelor şi a tuturor cărţilor, care se înmulţesc la nesfârşit, ale puturoa­sei înţelepciuni lumeşti. De nu veţi asculta, veţi rămâne în veac învăţaţi orbi, ce nu cunosc calea adevărată, şi în păcatele voastre veţi muri, şi veţi moşteni veşnicul întuneric. Destul v-aţi bătut joc de veşnicele şi viile adevăruri: deşteptaţi-vă din aţipeala păcatului şi din hipnoza pătimaşă de care voi ne învinuiţi întru totul pe nedrept şi pe care noi v-o punem în seamă cu toată dreptatea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)