Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Creaţia’ Category

4484294-mdNimic nu este mai schimbător decât materia. Ea se transformă în mi­lioane de feluri, pe cale naturală, sau după legile Creatorului. Ca să nu mai vorbim de transformările miraculoase, de pildă: focul în rouă, apa în sânge, apa în vin, toiagul în şarpe; omul însuşi transformă materia în mii de feluri. Ce-am putea spune atunci de Atotfăcătorul Dumnezeu?

Schimbarea este o calitate a materiei. Dumnezeu nu i-a dat spiritului raţional această cali­tate şi nu i-o va da niciodată. Calitatea de căpetenie a sufletului este că rămâ­ne neschimbat. Dar spiritul raţional cel creat are însuşirea de a se desăvârşi în lucrarea binelui. Triumful spiritului asupra materiei constă în faptul că spiritul o transformă în mii de feluri. Luaţi seama, de pildă, cum transformă el materia în regnul vegetal, cât de infinit variate sunt formele plantelor care cresc toate din acelaşi pământ, aceeaşi lumină solară, acelaşi aer, aceeaşi apă, acelaşi sol. Dar corpurile animalelor cât sunt de variate!

Schimbarea este, aşadar, o calitate a materiei; lumea în toată varietatea sa a fost creată în funcţie de aceasta. Slavă Atotputernicului Creator, Unul, Cel neschimbat în veci! Dacă materia nu s-ar schimba, atunci Dumnezeu nu ar fi Atotputernic. Slavă naturii spirituale! Fie ca ea să supună întotdeauna natura materială. Roagă-te lui Dumnezeu să rămâi neschimbat în săvârşirea binelui.

Read Full Post »

5428137-mdCăderea în păcat este pentru suflet pagubă şi nebunie. Fiindcă omul păcătos se dispreţuieşte pe sine şi se îndepărtează de ceilalţi, fiindcă tensiunea pe care o are în inimă şi viermele care îi roade sufletul îl fac să suporte greu o societate care nu răspunde modului său de viaţă. Păcătosul se simte stingherit oricât ar fi lumea de largă, fiindcă lumea este opera lui Dum­nezeu cel Atotsfânt şi Drept, iar păcătosul care nu ţine poruncile lui Dumne­zeu, poruncile iubirii şi păcii, apare printre făpturile lui Dumnezeu ca o fiinţă monstruoasă, care nu şi-ar avea locul în lume. Iată de ce nu se simte în largul său; i se pare că e mereu urmărit: de Dumnezeu, de propria-i conştiinţă, de întreaga Creaţie.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Read Full Post »

8025515-md

Privesc lumea, aşa cum a zidit-o Dumnezeu, descoperind pretutindeni neasemuita dărnicie a Creatorului, vădită şi în felul cum a înzestrat natura. Pământul, cât este de întins, pare o masă pregătită pentru cel mai bo­gat, mai îmbelşugat şi mai variat ospăţ, aşa cum numai cel mai iubitor şi mai generos amfitrion putea să o pregătească. Adâncurile apelor oferă de aseme­nea omului hrană din belşug. Şi ce să mai vorbim despre animalele patru­pede, despre păsări. Ele îi pun omului la îndemână, cu aceeaşi generozitate, hrană şi îmbrăcăminte. Nenumărate sunt darurile Domnului. Priviţi numai câte nu ne oferă pământul vara şi toamna? Cuvine-se ca tot creştinul şi mai ales preotul să imite dărnicia lui Dumnezeu! Fie ca masa ta să fie întinsă ase­menea mesei Domnului! Zgârcitul este vrăjmaşul Domnului.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Read Full Post »

Pictorul Lumii

2701443-mdCine dă culorile cele mai delicate şi care se potrivesc cel mai bine, cine dă formă perfectă şi chip ales celor fără de chip, materiei amorfe a pământului, cine dă florilor forme fără seamăn? Atoatefăcătorule, dă-ne nouă să putem săruta în florile pământului înţelepciunea, bunătatea şi atotputernicia Ta!

 

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Read Full Post »

Când este vorba de dumnezeieştile Taine nu sta să te întrebi: oare cum se întâmplă? Nu-ţi este cunoscut cum a făcut Dumnezeu lumea din nimic şi nici în această privinţă nu poţi şi nu trebuie să ştii ceea ce face Dumnezeu în chip tainic. Taina lui Dumnezeu trebuie să rămână pentru tine taină, fiindcă tu nu eşti Dumnezeu, nu poţi cunoaşte tot ceea ce cunoaşte Dumnezeu Cel atotputernic, a Cărui înţelepciune este nesfârşită. Tu eşti lu­crul mâinilor Lui, neînsemnata lui creatură. Ţine minte că a fost o vreme când nu exista nimic şi că după aceea tot ce există până astăzi a fost creat din nimic de Cuvântul lui Dumnezeu: „Fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Read Full Post »

7143184-lgCumplit de greu a fost pentru toată natura în ceasul morţii Dumnezeu-Omului: nu întâmplător pământul s-a cutremurat, şi pietrele s-au despicat, şi mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat (Mt. 27, 51-52). însă natura era ţinută cu tărie de mâna Atotţiitorului, şi este ţinută până acum…

Ea aş­teaptă sfârşitul, când neamul ome­nesc se va preface în hoit împuţit şi nu va mai fi pricină ca el să fiinţeze, când grâul se va coace de tot şi va fi gata pentru secerişul cel de pe ur­mă… Atunci se va grăi: trimite secera ta şi seceră, că ţi-a venit ţie ceasul de a secera, că s-a pârguit secerişul pământu­lui (Apoc. 14,15).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Read Full Post »

6180531-mdNumai ceea ce a zidit şi zideşte Dumnezeu are însuşirea tăriei şi statorniciei cu neputinţă de sfărâ­mat. O dovedesc cerul şi pământul şi toată tăria cerurilor, pe care până acum o vedem în toată frumuseţea sa minu­nată. Lucrurile şi aşezămintele ome­neşti sunt nestatornice, şubrede, schim­bătoare, pentru că omul însuşi este o fi­inţă căzută, slabă şi schimbătoare.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Read Full Post »