Sfântul Siluan - simţind puternic prezenţa lui Dumnezeu în suflet
Dumnezeu Cel nevăzut şi atoatefăcător vine în atingere la modul sensibil cu sufletul meu nevăzut, care, în urma acestei atingeri, se umple de o minunată linişte şi de o bucurie cerească.
Dovezi despre prezenţa lui Dumnezeu nu-mi aduc ochii (ca în cazul obiectelor obişnuite ale existenţei), nici urechile pe calea cuvintelor şi sunetelor vocii, nu acestea fac să ajungă la mine „semnale” de la Cel de necuprins; mi le aduce sufletul, care, ca să zic aşa, se pătrunde de Dumnezeu.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă, şi se vor bucura întru aşternuturile lor (Ps. 149, 5). Să ne amintim viaţa cuvioasei Xenia: părăsirea casei părinteşti, nepăsarea faţă de bogăţie şi vază şi logodnic; dragostea ei înflăcărată pentru Hristos; postul, rugăciunea, istovirea trupului, grija pentru mântuirea sufletelor fecioarelor.
De unde asemenea năzuinţă către Dumnezeu în sufletele credincioase şi evlavioase? Din aceea că cine se aseamănă se adună: sufletul, care a fost zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, năzuieşte către Cel cu care se aseamănă, chipul năzuieşte spre Chipul dintâi, lumina – către Lumină, viaţa – către Viaţă, puterea bună – către Puterea bună, înţelegerea – către Izvorul înţelepciunii.
Iar oamenii necredincioşi şi nerozi, păcătoşi şi răi, năzuiesc şi ei către cel cu care se asemănă: năzuiesc către diavolul cel rău şi viclean, răul năzuieşte către rău, întunericul – către întuneric, necurăţia – către necurăţie, puterea rea – către puterea rea. Oamenii dormitează asemenea fecioarelor nebune – necredincioşi sau credincioşi fără fapte bune, fără milă faţă de aproapele. Cu toată credinţa lor, fecioarele nebune nu aveau fapte bune, şi de aceea au fost osândite. O, cât de mulţi dintre creştini vor fi osândiţi!
Dar vă daţi seama care este această pierdere ? E vorba de ceva foarte însemnat: aţi pierdut în voi înşivă ceea ce era sădit chiar în firea voastră – aţi pierdut asemănarea cu Dumnezeu, pe care aţi stricat-o, aţi schimonosit-o, aţi pângărit-o.
Sfântul Ioan de Kronstadt 