Când întraţi în biserică, lăsaţi în urmă pământul, pătrunzând intr-un cer pământesc; lăsaţi timpul şi intraţi în veşnicie, fiindcă auziţi necontenit cântări de slavă şi de mulţumire lui Dumnezeu, cereri către Dumnezeu şi deasa repetare a unor cuvinte ce exprimă veşnicia lui Dumnezeu şi care cheamă veşnicia începând prin cuvintele cântărilor: Că ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Intr-adevăr, celor ce cred în Iisus Hristos le este făgăduită viaţa veşnică şi li se dă această viaţa veşnică, iar ei începând încă de aici de pe pământ doxologia veşnicului Dumnezeu, îl vor proslăvi cu vrednicie şi cu dreptate şi în veacuri fără de sfârşit, fiindcă moartea lor va fi doar un somn, în timpul căruia sufletul va fi viu şi după ea îl va slăvi de-a pururi , împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe Iisus Hristos Care a călcat moartea noastră cu moartea Sa.
Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie [Ps 118, 175]. în general, atunci când întraţi în biserică şi auziţi pe sfinţii slujitori, pe citeţi, pe cântăreţi, înălţând lui Dumnezeu ca din partea poporului laude, mulţumiri şi cereri; aceasta este un lucru care înrâureşte plin de învăţăminte, ziditor, emoţionant, mântuitor asupra tuturor sufletelor cu adevărat cucernice. Aici, cu o gură şi cu o inimă, toţi slăvesc şi cântă preacinstitul şi de mare cuviinţă nume al Tatălui şi Fiului şi al Sfântului Duh.
Rugandu-se neîncetat Biserica e o mare putere dumnezeiască, care a biruit legiunile demonilor şi poate să-i ceară lui Dumnezeu tot darul cel desăvârşit, tot ajutorul, toată ocrotirea, izbăvirea şi mântuirea. De aceea fericiţi sunt cei ce vin la Biserică şi se roagă cu inima curată: cu ei este Dumnezeu şi nu se vor lipsi de tot binele [Ps 33, 10]. Vai de cei ce lasă adunarea credincioşilor din biserică; cu ei este diavolul; ei sunt prinşi în cursa lui pentru a-i face voia [2 Tim 2, 26].
Sfântul Ioan de Kronstadt 