Câteva dintre rugăciunile mele de taină 4

După cuvintele: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor..., adaug în taină pentru întărirea sentimentului de recunoştinţă şi zdrobire:”O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Său glas!”.

De asemenea după cuvintele: Beţi dintru aceasta toţi, acesta este sângele Meu al Legii celei noi care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor adaug aceleaşi cuvinte:”Prin aceasta îmi reprezint, după puteri, nemărginita bunătate şi deşertare de bunăvoie, a Domnului Care S-a deşertat pe Sine de bună-voie pentru mântuirea noastră, până la cruce şi moarte, suprema Să dorinţă fiind să fim cu toţii părtăşi ai Dumnezeirii şi Omenitatii Sale: rastignindu-şi trupul împreună cu patimile şi poftele [Ga 5, 24]”.

Când spun cuvintele: Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate, îmi reprezint solemnitatea şi măreţia acestei clipe, când arhiereul sau preotul, stând faţă către faţa cu veşnicul, desăvârşitul, neschimbatul şi dreptul Tată Ceresc, Cel ce pedepseşte păcatul, aduce numele tuturor şi pentru toţi Jertfă unica, nemăsurată, atotdreapta şi milostivitoare a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul în stare să plece spre milostivire pe Dumnezeu-Tatăl, să răscumpere întreaga lume de blestemul cel îndreptăţit şi să mijlocească pentru toţi credincioşii iertarea păcatelor iar pentru cei adormiţi în credinţă şi în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice, iertarea păcatelor şi odihna împreună cu sfinţii și Jertfă prin care s-au îndreptat toţi sfinţii care au bineplacut lui Dumneyeu în veac, şi în mulţumire pentru care, de asemenea ea se aduce.

Aducând această înfricoşătoare, atotmantuitoare Jertfă, liturghisitorul îl roagă pe Dumnezeu Tatăl, sau, după Molitvelnic, cu umilinţă cade înaintea Sa să trimită pe Duhul Sfânt asupra celor ce  stau înaintea prestolului (scaunului) dreptăţii şi milostivirii şi asupra darurilor ce sunt puse înainte. În aceste minute fără de seamăn , inimile tuturor sfinţilor slujitori trebuie să se predea întru totul lui Dumnezeu, într-adevăr de înfricoşător este acest moment care lucrează sfinţitor mântuirea noastră şi izbăvirea de diavol, de păcat, de blestem şi de moarte veşnică; şi să nu se gândească la nimic pământesc, pentru a nu întina înfricoşătoarea Jertfă cerească cu gânduri nevrednice, înjositoare, pătimaşe.

După binecuvântarea  pâinii şi vinului euharistic şi după prefacerea lor în Preacuratul Trup şi Sânge şi după pronunţarea cuvintelor întăritoare Amin, Amin, Amin toţi se  închină până la pământ iar eu spun pentru mine în şoaptă: Dumnezeu S-a arătat în trup [1Tim 3, 16] şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi [În 1, 14].

 

 

 

Anunțuri

Dacă nu erai curat vrăjmaşul n-ar fi tăbărât pe tine

Nu dispera luptându-te cu vrăjmaşul cel fără de trup; slăveşte-L pe Domnul când te afli în mare strâmtorare şi suferinţă, Cel ce te-a în­vrednicit să înduri pentru El război cu şarpele cel perfid, defăimat fiind de el pentru Domnul în fiecare ceas. Fiindcă dacă nu ai fi dus o viaţă cinstită şi nu te-ai fi străduit să te uneşti cu Dumnezeu, vrăjmaşul n-ar fi tăbărât pe tine, nu te-ar fi chinuit.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Vrei să vezi cum te păcăleşte diavolul ?

1114018-lgDe ce oare nu uităm niciodată defăimările care ne vin de la oameni, ne mâniem pe ei şi îi duşmănim, dar uităm repede cele mai rele, mai nocive şi mai îndărătnice defăimări ce ne vin de la diavolul, deşi suntem victima acestora de o mie de ori pe zi, în timp ce ţinem minte, şi nu doar o singură zi, jignirea pe care ne-a adus-o o persoană oarecare?

Aceasta este o ispită diavolească (diavolul ştie cum să ne înşele şi o face cu abilitate; atunci când ne defăimează în vreun fel, o face sub masca propriului nostru egoism, ca şi când ar vrea mai întâi să ne facă pe plac, folosindu-se de o pornire pătimaşă a noastră, pentru ca mai pe urmă să ne lovească de moarte şi să ne facă să plătim amarnic iraţionalul, nerodul nostru egoism). Jignirile care ne vin de la alţii diavolul caută de fiecare dată să le umfle de o sută de ori, înfăţişându-ni-le într-o lumină mincinoasă. Şi aici nu face decât să se ascundă în spatele egoismului nostru, ca şi când ne-ar pizmui pentru bunăstarea noas­tră, pe care alţii ar vrea, chipurile, să ne-o distrugă, defăimându-ne.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Păcătosul se simte stingherit oricât ar fi lumea de largă

5428137-mdCăderea în păcat este pentru suflet pagubă şi nebunie. Fiindcă omul păcătos se dispreţuieşte pe sine şi se îndepărtează de ceilalţi, fiindcă tensiunea pe care o are în inimă şi viermele care îi roade sufletul îl fac să suporte greu o societate care nu răspunde modului său de viaţă. Păcătosul se simte stingherit oricât ar fi lumea de largă, fiindcă lumea este opera lui Dum­nezeu cel Atotsfânt şi Drept, iar păcătosul care nu ţine poruncile lui Dumne­zeu, poruncile iubirii şi păcii, apare printre făpturile lui Dumnezeu ca o fiinţă monstruoasă, care nu şi-ar avea locul în lume. Iată de ce nu se simte în largul său; i se pare că e mereu urmărit: de Dumnezeu, de propria-i conştiinţă, de întreaga Creaţie.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Fumul şi duhoarea vrăjmaşului

Când diavolul îţi va ridica oprelişti în calea ce duce către Dumnezeu – îndoială şi necredinţă în inimă, ură chiar şi faţă de persoane care merită, necondiţionat, respect şi dragoste, precum şi alte patimi, nu te lăsa tulburat de ele. Dar ţine seama că ele sunt fumul şi duhoarea vrăjmaşului şi că nu se pot risipi decât cu semnul Domnului nostru Iisus Hristos.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Să nu crezi că te vei putea mântui singur

De vei păcătui înaintea lui Dumnezeu şi păcatele te vor chinui, te vor arde, grăbeşte-te să cauţi unica jertfă, veşnică şi vie, pentru iertarea păcatelor şi mărturiseşte-ţi păcatele înaintea Celui ce s-a dat pe Sine jertfă. Altminteri nu vei mai primi mântuire de nicăieri. Să nu crezi că te vei putea mântui singur.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Descoperă lucrarea lui Dumnezeu în inima ta

Dumnezeu se bucură atunci când omul descoperă lucrarea Sa în inima lui, fiindcă El este lumina şi adevărul. Diavolul se teme grozav de aceasta, fiindcă el este întuneric şi minciună. Iar întunericul nu se arată la lumină, pentru a nu i se putea descoperi faptele. Diavolul este puternic doar atunci când se foloseşte de întuneric, de înşelăciune, de minciună. Dă-i în vileag minciuna, scoate-i-o la lumină şi el va dispărea îndată. Diavolul îl atrage pe om în toate patimile prin înşelăciune; prin înşelăciune îi adoarme pe oameni, îi face să nu vadă lucrurile în adevărata lor lumină. Peste multe lucruri stă pusă acoperitoarea diavolului.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)