Locaşul bisericii este pentru creştin un focar de lumină, de har, de pace, de viaţă dumnezeiască, de sfinţire şi de sfinţenie, de înnoire sufletească şi trupească, de putere şi de înţelepciune duhovnicească. Aici circulă neîncetat curenţii vieţii dumnezeieşti; aici curge izvorul nemuririi; aici sunt potirul şi pâinea vieţii; intră, pregăteşte-te, găteşte-ţi sufletul şi gustă din pâinea vieţii veşnice şi bea băutura, Sângele lui Dumnezeu, izvor al vieţii cereşti celei fără de moarte; leapade-te de toată fărădelegea ta şi de duhoarea păcatului şi înnoieşte-te, după cum ţi-i voia; celui ce crede şi doreşte din toată inima totul îi este cu putinţă; goneşte de la tine întunericul patimilor şi luminează-te cu lumina cea luminoasă, pururea-fiitoare a Treimii celei în trei sraluciri; soarbe putere dumnezeiască; înarmează-te cu arme duhovniceşti; fii gata de orice, pe măsura biruinţei fiecăruia. Ia tot ce ai nevoie: Dumnezeu îşi împarte darurile fără deosebire. Iată însă că deşi biserica se află în prisos toate darurile duhovniceşti, nu sunt doritori să le primească; găsim aici viaţă dumnezeiască, bunuri dumnezeieşti, putere dumnezeiască, pace dumnezeiască şi nu este nimeni, sunt prea puţini care să le primească.
Sfântul Ioan de Kronstadt 