Să purtăm în inimă doar dragostea!

Creştinul nu are nici un temei să ţină în inimă ură împotriva cuiva, ura fiind lucrul diavolului. Creştinul se cuvine să ţină în inimă numai dragoste. Şi fiindcă dragostea nu gândeşte răul, nu trebuie să poarte gând rău împotriva nimănui. Când nu am nici o dovadă în această privinţă, nu se cuvine să gândesc despre altul că e rău, trufaş sau altcumva. Să cred, bunăoară, că dacă îi voi arăta respect, el va cădea în trufie, sau dacă îi voi trece cu vederea o jignire, mă va jigni din nou sau îşi va bate joc de mine. Trebuie să nu lăsăm răul să se cuibărească în noi sub nici o formă. Iar răul pe care îl face ura poate fi, de cele mai multe ori, lesne descoperit.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Anunțuri

– Când diavolul ni se află în inimă

Când diavolul ni se află în inimă, simţim ceva ca o greutate ucigă­toare, neobişnuită, o pară de foc în piept şi în inimă; sufletul simte că ceva îl strânge şi că se întunecă; totul ne irită; simţim repulsie faţă de orice faptă bună; interpretăm anapoda orice cuvânt şi orice gest ale altora faţă de noi, vedem în ele porniri împotriva noastră, făcute cu rea intenţie, o lezare a onoarei şi de aceea nutrim faţă de ei ură adâncă, ucigaşă, gând de mânie şi răzbunare. „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 20). Sunt zile când duhul rău mă tulbură şi pe mine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Trebuie să ne chinuim să nu mai judecăm pe nimeni

Trebuie să vă siliţi, rugându-vă lui Dumnezeu şi sfinţilor, a le­păda toate împătimirile lumeşti faţă de oameni şi de lucruri, altfel spus orice părtinire faţă de oameni şi de lucruri, şi a-i iubi pe toţi ca pe nişte fraţi şi surori cu toată bunăvoinţa, ca pe voi înşivă.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Nu judecaţi!

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care veţi ju­deca, cu aceea veţi fi judecaţi (Mt. 7,1). Doamne, dă-ne să nu-i judecăm pe vii, şi cu atât mai puţin pe morţi. Tu, ca Făcător şi Legiuitor, eşti singurul Judecător drept al viilor şi al morţi­lor. Iar nouă dă-ne să ne osândim cu asprime pe noi înşine şi să cerem pentru cei adormiţi iertarea şi lăsarea păcatelor de voie şi fără voie.

(Sfântul Ioan Kronstadt –  Ultimile însemnări)