Mergi cu evlavie la iertarea păcatelor

Taina curăţirii de păcate se săvârşeşte îndeosebi în biserică. Mergi cu evlavie spre locul unde se face curăţirea de întinăciunea ta sufletească, unde te împaci cu Dumnezeu, unde sufletul tău dobândeşte viaţă adevărată. De câte ori nu mi-a dat Domnul aici curăţire de păcatele mele, fără de care n-aş fi putut gusta darurile lui Dumnezeu! Darul cel mai de preţ este viaţa, darurile păcii şi bucuriei, bunătăţile materiale! Slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Tu eşti „jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi” (I Ioan 2, 2).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Deosebirea dintre jugul lui Dumnezeu şi jugul diavolului

Atât după o împărtăşire nevrednică, cât şi după o rugăciune nevred­nică şi rece, sufletul boleşte. înseamnă că Domnul nu ne-a intrat în inimi, că L-am jignit cu necredinţa şi răceala inimii noastre şi că îngăduie duhurilor rele să ni se cuibărească în inimă, ca să ne facă să simţim deose­birea dintre jugul Său şi cel al vrăjmaşului.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Când este Dumnezeu gelos (zelos)?

Sunt un Dumnezeu zelos… (Ieşirea 20, 5). „Nu voi da nimănui slava Mea” (Isaia 42, 8).  Aceste cuvinte ale Domnului slavei devin o rea­litate atunci când slava lui Dumnezeu, care lucrează în mine prin Sfintele Daruri, o atribui, în sinea mea, altcuiva, sau la altceva, neaducându-I Lui re­cunoştinţă, din toată inima. Atunci devine Domnul zelos pe slava Tainelor Sale, întotdeauna minunate, dătătoare de viaţă. Şi atunci sufletul meu va fi pedepsit prin dreapta Sa Judecată, cu toiag părintesc.

Atunci aude el desluşit cuvintele Domnului: „Nu voi da nimănui slava Mea”. „Pentru că nu-mi dai Mie slava care mi se cuvine, cea pe care o vezi tu însuţi atât de limpede în Tainele Mele, lovi-voi lăuntrul tău cu toiagul dreptăţii Mele şi prin aceasta te voi face să ştii şi să crezi că nu voi da slava Mea altcuiva niciodată. Eu îţi curăţ păcatele şi îţi fac sufletul mai alb decât zăpada, cu Sângele Meu. îţi aduc în suflet pace şi bucurie. Te încălzesc şi te alint ca o mamă pe pruncul său, pun în tine blândeţea şi smerenia Mea. Umplu de dragoste inima ta. Te prefac, îţi dau o altă înfăţişare, spre propria-ţi uimire, ca să te faci om nou, duhovnicesc, şi cui altuia i-aş putea da slava faptelor Mele? Fiindcă Eu rămân veşnic neschimbat: „Dumnezeu nu este ca omul, ca să-L minţi, nici ca fiul omului ca să-i pară rău” (Numeri 23, 19).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)