Pe măsură ce sunt repetate păcatele, ia naştere deprinderea cu ele; pe măsură ce sunt repetate păcatele, voinţa de a face binele slăbeşte tot mai mult, iar voinţa de a face răul se întăreşte – aşa încât devine greu să te mai împotriveşti păcatului. Trebuie să ne învăţăm cu fiecare virtute în aşa fel ca ea să se facă în om ca o însuşire firească.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Să nu iubeşti darurile mai mult decât pe Dăruitor, să nu iubeşti hrana stricăcioasă mai mult decât pe cea nestricăcioasă, care este preacuratul Trup şi Sânge al lui Hristos, pentru că unii îşi iubesc delicatesele mai mult decât iubesc această hrană cerească, nestricăcioasă şi de viaţă făcătoare.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă (Filip. 3, 8). O, înaltă, cerească filosofie creştinească a cerescului Pavel! Toate cele pământeşti – frumuseţea pământească, bogăţia cea stricăcioasă, dulceaţa mâncării şi băuturii, frumuseţea hainelor, aurul şi argintul -, toate înşelările pământeşti, care amăgesc privirea şi simţurile, să le socoteşti drept gunoi, ca să îl dobândeşti pe Hristos. Pentru că nu se poate să îl ai în inimă pe Hristos dacă inima este prinsă cu împătimirea de cele pământeşti. Iată filosofia cerească! Urmeaz-o!
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Sfântul Ioan de Kronstadt 