– Bolnav sunt fără tine Doamne

35737Văd în închipuire, cu ochii inimii, cum inima mea îl inspiră pe Hris­tos în sine, cum Acela pătrunde în ea, aducându-i, dintr-o dată, pace şi dulceaţă. Nu mă voi lipsi de Tine, Iubitorule de oameni, Tu care eşti respiraţia şi bucuria mea! Bolnav sunt fără Tine.

 

 

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Dar oare eşti pregătit pentru moarte?

27888Uneori, când amărăciunea îţi cuprinde sufletul, ajungi să-ţi doreşti moartea. Să mori e lesne şi nici nu trebuie să aştepţi prea multă vreme. Dar oare eşti pregătit pentru moarte? Fiindcă nu se poate să nu ştii că după ce vei muri vei fi supus judecăţii, după cum ţi-ai trăit viaţa (Evrei 9, 27). Nu eşti pregătit de moarte şi, dacă ar fi să mori acum, a-i începe să tremuri din toate mădularele.

Nu-ţi bate gura degeaba, nu mai spune „mai bine ar fi să mor”, mai curând spune: „cum să mă pregătesc creştineşte de moarte, cu credinţă, cu fapte bune, îndurând cu inimă uşoară toate necazurile şi amărăciunile ce se vor abate asupra mea, ca să pot primi moartea fără frică, neînfruntat, cu pace, nu ca pe o teribilă lege a firii, ci ca pe o părintească chemare a părintelui ceresc Cel fără de moarte în împărăţia cea fără de sfârşit, făcută unui sfânt, unui fericit?” Adu-ţi aminte de acel bătrân care ducea în spate o povară grea şi care, nemaivoind să trăiască, a chemat moar­tea. Aceasta, ascultându-1, i-a ieşit în cale, dar bătrânul, speriindu-se, nu şi-a mai dorit moartea, preferând să-şi poarte mai departe povara cea grea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Rugăciunea de dimineaţă ni-L aduce pe Hristos în noi

10003712269606772Pentru a petrece ziua toată sfântă, în pace, fără de păcat, există un sin­gur mijloc: cea mai sinceră şi cea mai fierbinte rugăciune, diminea­ţa, îndată ce ne-am sculat din somn. Ea ni-L aduce pe Hristos în noi, împre­ună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, şi în acest chip dă sufletului tărie pentru a ţine piept asalturilor răului. Dar pentru aceasta trebuie să ne păzim inima.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Caută şi vezi ce te desparte de Dumnezeu

20884Ai grijă toată viaţa de inima ta, caută spre ea şi ascult-o, încearcă să descoperi ce o împiedică să se unească cu Dumnezeu, izvorul a toată fericirea. Va fi aceasta ştiinţa ştiinţelor, cu ajutorul lui Dumnezeu vei putea lesne descoperi ce te desparte de Dumnezeu şi ce te apropie şi te uneşte cu El.

Despre aceasta poate depune mărturie inima însăşi, atât cea aflată în legătură cu Dumnezeu, cât şi cea care s-a rupt de El. Diavolului îi convine cel mai mult să se interpună între inima noastră şi Dumnezeu. El ne îndepărtează de Dumnezeu, prin patimi şi prin pofte trupeşti sau prin goana după lux şi după onoruri în viaţă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Bucuraţi-vă de orele de dimineaţă

ist2_4903141-silent-placeFiinţa lăuntrică a omului, liberă de zădărniciile acestei lumi, de bezna în care o ţine firea cea trupească, nelegată în vreun fel de ispitele celui rău, pare a se bucura de o libertate mai mare dimineaţa, îndată după trezirea din somn; atunci ea arată precum peştele care se aruncă uneori vesel deasupra luciului apei. în restul timpului ea pare să stea într-o umbră aproape compactă, ca legată la ochi, ceea ce o împiedică să vadă adevărata ordine a lucrurilor duhovniceşti şi a celor ce sunt percepute prin simţuri.

Prindeţi orele de dimineaţă, bucuraţi-vă de ele, acestea arată a fi ca ale unei vieţi noi, care s-a primenit în timpul somnului. Ele preînchipuie într-un fel acea stare când vom fi cu toţii înnoiţi, în dimineaţa de obşte a neînseratei zile a învierii, când ne vom dezlega de trupul cel muritor.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Minunata lucrare a Sfintei şi de-viaţă-dătătoarei Cruci

rastignirea-scoala-cretana-xvii-792413Minunata lucrare a Sfintei şi de-viaţă-dătătoarei Cruci asupra sufletului nostru atins de otrava răului arată în chipul cel mai limpede următoarele:

1) că avem un suflet, fiinţă spirituală, şi lucrul acesta este în afara oricărei îndoieli;

2) că există spirite rele care acţionează ucigător asupra sufletului nostru;

3) că îl avem pe Dumnezeul şi Domnul nostru Iisus Hristos mereu cu noi, prin dumnezeirea Sa, şi că

4) El ne-a adus prin Cruce, prin patimile, răstignirea şi moartea Sa mântuirea, că a surpat prin Cruce puterea diavolului.

Iată câte dovezi desprindem spre folosul credinţei noastre din minunata lucrare a de-viaţă-dătătoarei Cruci asupra noastră.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Totul se întâmplă în minte şi în inimă

ioann2Toate nenorocirile mi se întâmplă în minte şi în inimă, astfel încât ele nu pot fi văzute; de aceea îmi trebuie un Mântuitor nevăzut, singurul care poate fi călăuză inimii. O, tăria mea, Iisuse Fiul lui Dumnezeu! O, lumina minţii mele, pacea, bucuria, bogăţia inimii mele – slavă Ţie! Slavă Ţie Celui ce mă izbăveşti de vrăjmaşii mei nevăzuţi, cei ce duc război în mintea şi în inima mea şi care stau gata să mă ucidă în însuşi izvorul vieţii mele, în locul cel mai sensibil.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Diavolul caută şi acum prin orice mijloace să-l ucidă pe om

Prin crucea Domnului vom birui pe vrăjmaşul diavol (www.orthphoto.net)
Prin crucea Domnului vom birui pe vrăjmaşul diavol (www.orthphoto.net)

Ucigaş de oameni fiind de când lumea, diavolul caută şi acum prin orice mijloace să-l ucidă pe om, cu minciuna şi cu tot felul de uneltiri. Când se strecoară în inimă sub forma necredinţei sau a vreunei patimi, nu va înceta să-şi descopere mai târziu adevărata faţă şi anume prin neîndurare şi răutate.

Atunci când ţi-ai dat seama că a intrat în tine, de cele mai multe ori nu vei reuşi să-l scoţi dintr-o dată. Aceasta fiindcă diavolul caută să blocheze toate căile prin care ar putea fi scos din inimă şi face aceasta cu ajutorul necredinţei, al cruzimii şi al altor mijioace care îi stau la îndemână. Zadarnic te zvârcoleşti în mine, arhanghele căzut! Eu sunt robul Domnului meu Iisus Hristos. Tu, cel ce te-ai înălţat cândva cu trufie, te înjoseşti acum luptându-te atât de cumplit cu mine, cel slab! Aşa să-i spui în gând duhului celui rău, care îţi stă ca un pietroi pe inimă şi care te îndeamnă la tot răul.

Duhului celui trufaş aceste cuvinte îi cad ca un bici de foc; ruşinat de tăria şi de înţelepciunea ta duhovnicească, el va fugi de tine. Îţi vei da seama îndată de aceasta, vei vedea şi simţi săvârşindu-se în tine schimbări minunate; nu vei mai simţi apăsându-ţi inima povara ucigătoare de suflet; ţi se va părea că ai devenit uşor ca fulgul şi te vei convinge, din proprie experienţă, că există duhuri ale răului, cele de sub cer, care caută mereu să ne ducă spre pierzare, folosindu-se de otrava gândurilor negre şi ticăloase, cele care ne înveninează inima, căznindu-se să nimicească dragostea de oameni şi dorinţa de a intra în comuniune unii cu alţii.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)