În post, preotul este cu osebire dator să se lase de plăcerile ce întărâtă trupul şi să nu îi facă pe plac, ci să-l amărască: nu trebuie să doarmă mult timp, trebuie să înveţe poporul cuvântul lui Dumnezeu, pocăinţa nefăţarnică, roditoare, să trezească în el ura faţă de orice păcat, să-i explice cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul şi cum acesta (păcatul), împotriva firii, a intrat în aceasta şi lucrează în ea cu stăpânire, fără saţ şi în chip pierzător.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile Însemnări)