– Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu?

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au în­ceput în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi pu­toare. Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă lumi­nează, mă înnoieşte, mă bineînmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Să nu iubeşti darurile mai mult decât pe Dăruitor

31328
Sursa: http://www.orthphoto.net

Să nu iubeşti darurile mai mult  decât pe Dăruitor, să nu iubeşti hrana stricăcioasă mai mult decât pe cea nestricăcioasă, care este preacu­ratul Trup şi Sânge al lui Hristos, pentru că unii îşi iubesc delicatesele mai mult decât iubesc această hrană cerească, nestricăcioasă şi de viaţă făcătoare.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Oare nu simţiţi că aţi pierdut ceva ?

Oare nu simţiţi că aţi pierdut ceva ?

Dar vă daţi seama care este această pierdere ? E vorba de ce­va foarte însemnat: aţi pierdut în voi înşivă ceea ce era sădit chiar în firea voastră – aţi pierdut asemănarea cu Dumnezeu, pe care aţi stricat-o, aţi schimonosit-o, aţi pângărit-o.

2053295-md
Sursa: http://www.photo.net

Deci, căutaţi cât mai curând această drah­mă pierdută.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Duşmanul meu pe drumul cel bun

5309033-lg
Sursa: http://www.photo.net

Bagă de seamă la trupul tău cel mult-pătimaş că el îţi este foar­te mare duşman: printr-o mie şi una de pofte, el vrea să depărteze sufletul tău de Dumnezeu, să-l slăbănogeas­că, să-l spurce, să îl omoare. îl slăbă-nogeşte prin lenevirea şi răceala faţă de rugăciune, faţă de metanii, faţă de cugetarea la cele dumnezeieşti.

O, vrăjmaş casnic, atotviclean, înşelă­tor ! Cât voi mai fi cu tine ? Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia ? (Rom. 7,24).

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Prietenia cu plăcerile trupului

Prietenia cu trupul nostru şi far­mecul plăcerilor trupeşti sunt pricina păcatelor noastre, pricina ră­celii faţă de Dumnezeu, a împătimirii de lume şi de părutele, trecătoarele, pieritoarele ei bunătăţi, pricina lene­viei şi nepăsării noastre sufleteşti. Au dormitat toţi, şi au adormit (Mt. 25,5).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Roagă-te pentru cei ce te conduc

34903
Sursa: http://www.orthphoto.net

Dacă ţarul sau orice cârmuire îndeobşte, fie ea lumească sau duhovnicească, greşesc în multe privinţe şi calcă legea din slăbiciune de conştiinţă sau din lipsă de carac­ter, nu îi dispreţui, nu îi defăima, ci roagă-te Domnului pentru ei ca să tămăduiască cele neputincioase şi să plinească cele cu lipsă (vezi rugăciu­nea la hirotonie), căci fără Dumne­zeu nu putem face nici un lucru cu adevărat bun şi folositor.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Doamne mă minunez înaintea măreţiei lucrurilor Tale

35907
Sursa: http://www.orthphoto.net

Doamne ! Mă minunez înain­tea măreţiei lucrurilor Tale din împărăţia harului şi din împără­ţia naturii, pe care Tu ai zidit-o; mă minunez înaintea nemăsuratei Tale dreptăţi şi înţelepciuni, de faptul că Tu, îngăduind iubitei Tale zidiri cu­vântătoare (omului) să cadă adânc şi să fie prădată şi amăgită şi batjo­corită de şarpele ucigaş de oameni, bine ai voit a-l răscumpăra şi a-l refa­ce în chip mai presus de fire, însuţi întrupându-Te şi înomenindu-Te şi alegând-o ca unealtă a întrupării pe buna, preacurata Fecioară,, pe care ai arătat-o Ocrotitoare şi Apărătoare a tuturor creştinilor ortodocşi. îngerii se minunează de pogorământul Tău, de bunătatea şi de înţelepciunea Ta.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Cât de repede trece omul de la extaz la agonie

Omul este îngrozitor de nesta­tornic şi schimbător ca urma­re a vătămării dintru început, din rai: de la înălţimea vederii duhovniceşti de Sus şi a cugetărilor dumnezeieşti poate cădea într-o clipită în urâciu­nea gândurilor şi simţămintelor spurcate, viclene, curvare şi hulitoa­re, rele şi zavistnice, aşa încât după înalta bucurie duhovnicească ajunge să plângă în taină pentru ticăloşia sa. Fericit cel ce prin harul lui Dumne­zeu s-a întărit fără clintire în Dumne­zeu şi a scăpat de uneltirile hulitoru­lui de Dumnezeu Veliar.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Vrei să ştii de ce ne rugăm în faţa icoanelor?

lrg-11398-orthodox_iconsmd_sb_i_sceneFaţă către faţă, gură către gură vorbim noi, creştinii ortodocşi, cu Domnul, cu Maica lui Dumnezeu, cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii. Iată ce înseamnă, după obiceiul creştin ortodox, a te ruga cu evlavie, în duh şi în adevăr, în faţa sfintelor icoane. Iată de ce le punem în biserici şi în paraclise, precum şi la noi acasă. Noi credem că Domnul şi sfinţii Lui ne sunt aproape şi că noi alcătuim un singur trup duhovnicesc cu ei, o singură Biserică, după cum unul singur este Capul lor şi al nostru, Domnul lisus Hristos.

Când credinţa noastră în sfintele icoane şi în Biserică este de acest fel, oare voi, eretici luptători împotriva icoanelor, veţi arunca în ele cu pietrele osândirii clevetitoare ? Noi avem dreptate, iar voi sunteţi nedrepţi şi mincinoşi.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Dumnezeu mereu ne face pe plac

33722În fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut Domnul, Zidi­torul făpturii, face pe placul tău, omul, în fel şi chip: şi cu soarele îţi luminează, te alintă, şi cu lumina lină a lunii limpezi, şi cu văzduhul care înviorează în chip plăcut, şi cu focul, şi cu apa cea de toată trebuinţa, şi cu plantele cele cu grăunţe, şi cu co­pacii, şi cu plantele care au rădăcini bune de mâncat, şi cu roadele care zac pe pământ (şi ce nenumărată mulţime de felurite gusturi plăcute au toate acestea !), şi cu carnea ani­malelor şi a peştilor şi a păsărilor de tot felul.

Dar câte ţesături, câte ţesă­turi ţi-a dăruit Domnul pentru aco­perirea şi înveşmântarea trupului tău; câte metale, câte pietre preţioase – pentru împodobirea ta şi a sfintelor biserici! Aşa îţi face Dumnezeu pe plac în tot chipul, spre buna ta fiinţa­re şi desfătarea ta.

Nu eşti şi tu, oare, îndatorat să îi faci pe plac, tot spre binele tău – să trăieşti după conştiin­ţă şi după Legea lui Dumnezeu, du­pă poruncile şi rânduielile Lui, după Evanghelia Lui, după cum îţi arată maica ta cea duhovnicească – dum­nezeiasca Biserică ?.. El nu are nevoie de nimic dintru ale tale, ci cere să Îi faci pe plac tot pentru tine însuţi, pentru că în aceasta se cuprinde via­ţa ta, tihna ta, lumina ta, puterea ta, bucuria ta, fericirea ta. Părăsiţi nebu­nia, şi veţi trăi (Pilde 9,6).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)