Vă puteţi da seama singuri că omul nu moare nicicând cu cuvântul; el rămâne nemuritor prin cuvânt, vorbeşte şi după moarte. Eu voi muri, dar voi vorbi şi după moartea mea. Câte cuvinte nemuritoare viază printre oameni, cele pe care le-au lăsat după ei morţii, de multă vreme duşi dintre noi, cuvinte care continuă să trăiască, uneori pe buzele unui întreg popor! Câtă vitalitate cuprinde în sine cuvântul, fie acesta şi omenesc! Cu atât mai vârtos cuvântul lui Dumnezeu; el trăieşte din veac în veac şi rămâne mereu viu şi lucrător.
(Sfântul Ioan Krostadt – Viaţa mea în Hristos)