Când ţi se va apleca inima spre gânduri viclene şi când vicleanul va începe să-i dea târcoale ca să o cucerească, pentru a o face să se clintească de pe temelia credinţei, atunci spune-ţi în sinea ta: ştiu cât sunt de sărac cu sufletul şi că fără credinţă nimic nu însemn.
Spune-ţi: sunt atât de fără putere, încât nu trăiesc decât prin numele lui Hristos, prin El îmi aflu liniştea, prin El mă înveselesc, prin El mă împart cu inima; fără de El sunt mort cu sufletul, mă cuprinde neliniştea, inima mi se frânge; fără Crucea Domnului aş fi căzut de mult jertfă celei mai cumplite amărăciuni şi deznădejdi. Hristos mă ţine în viaţă, El este crucea şi liniştea mea.
(Sfântul Ioan de Kronstadt)
Sfântul Ioan de Kronstadt 
