Omul este îngrozitor de nestatornic şi schimbător ca urmare a vătămării dintru început, din rai: de la înălţimea vederii duhovniceşti de Sus şi a cugetărilor dumnezeieşti poate cădea într-o clipită în urâciunea gândurilor şi simţămintelor spurcate, viclene, curvare şi hulitoare, rele şi zavistnice, aşa încât după înalta bucurie duhovnicească ajunge să plângă în taină pentru ticăloşia sa. Fericit cel ce prin harul lui Dumnezeu s-a întărit fără clintire în Dumnezeu şi a scăpat de uneltirile hulitorului de Dumnezeu Veliar.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)