– Cât de repede trece omul de la extaz la agonie

Omul este îngrozitor de nesta­tornic şi schimbător ca urma­re a vătămării dintru început, din rai: de la înălţimea vederii duhovniceşti de Sus şi a cugetărilor dumnezeieşti poate cădea într-o clipită în urâciu­nea gândurilor şi simţămintelor spurcate, viclene, curvare şi hulitoa­re, rele şi zavistnice, aşa încât după înalta bucurie duhovnicească ajunge să plângă în taină pentru ticăloşia sa. Fericit cel ce prin harul lui Dumne­zeu s-a întărit fără clintire în Dumne­zeu şi a scăpat de uneltirile hulitoru­lui de Dumnezeu Veliar.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Publicitate