– Numai ce construieşte Dumnezeu este statornic

6180531-mdNumai ceea ce a zidit şi zideşte Dumnezeu are însuşirea tăriei şi statorniciei cu neputinţă de sfărâ­mat. O dovedesc cerul şi pământul şi toată tăria cerurilor, pe care până acum o vedem în toată frumuseţea sa minu­nată. Lucrurile şi aşezămintele ome­neşti sunt nestatornice, şubrede, schim­bătoare, pentru că omul însuşi este o fi­inţă căzută, slabă şi schimbătoare.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Aş vrea să-L văd pe Dumnezeu

4288782-lgAş vrea să văd Bunătatea, Lu­mina, Frumuseţea Cea dintâi, înţelepciunea Cea nesfârşită, Puterea Care a zidit toate, Care le poartă şi le îndrumă, dar nu sunt gata – sunt ne­curat cu inima. Am această făgăduin­ţă: sa ne curăţim pre noi înşine de toată întinăciunea trupului şi a duhului, fă­când sfinţenie întru frica lui Dumnezeu (2 Cor. 7,1).

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Câţi prunci nevinovaţi mor în fiecare zi!

lrg-11203-orthodox_icons147_miracle_by_the_virgin_Luaţi seama cum laudă Stăpâna smerenia cea iubită de Dum­nezeu: că a căutat (Domnul) spre sme­renia roabei Sale, şi iată de acum mă vor ferici toate neamurile (Lc. 1,48), şi cum osândeşte trufia, din pricina căreia s-a întâmplat căderea unei asemenea mulţimi de îngeri cu tot cu scaune, cu puteri, cu stăpânii: făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pre cei mândri cu cugetul inimii lor (Lc. 1, 51). Cine sunt aceşti mândri cu cugetul ini­mii lor? Luceafărul căzut şi îngerii lui, întreaga împărăţie a dracilor! O, cât de multe pătimiri şi jertfe ome­neşti trebuie să mai fie ca să se îm­plinească numărul îngerilor căzuţi! Şi, treptat, se împlineşte ! Câte jertfe ale morţii, mai ales în aceşti ani de anarhie, de fărădelegi nepedepsite şi de teroare ! Câţi prunci nevinovaţi ce mor în fiecare zi! Câţi oameni omo­râţi pentru credinţă, pentru ţar şi pa­trie ! Toţi aceştia împlinesc numărul îngerilor căzuţi. Doamne! Cât de drepte, de bune, de înţelepte, de mi­nunate, de neurmate sunt lucrurile Tale ! Moartea seceră şi coseşte jertfe nenumărate. Doamne, neclintită pă­zeşte Biserica Ta!

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Cât e de greu lumii fără soare

4044288-lg1Ce greutate e pentru trup şi ce întuneric e pentru suflet atunci când lipseşte soarele !

Cum înţepe­neşte şi amorţeşte totul de frig!

Cât de trist, de dureros, de plictisitor este!

Dar cum credeţi că îi vine sufle­tului omenesc fără harul lui Dum­nezeu, fără rugăciune, fără Cuvântul lui Dumnezeu, fără dumnezeieştile slujbe, fără împărtăşirea Sfintelor Taine ?

Multora numai moartea le va arăta cât de orfane, cât de sărace, cât de sărmane sunt sufletele lor!

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Istoria lumii în ochii unui sfânt

5228378-md
Sursa: http://www.photo.net

Ce este istoria neamului ome­nesc ? Istoria căderilor şi ridi­cărilor omeneşti, istoria clătinării gândurilor omeneşti, a vieţii famili­ale şi sociale, şi istoria căderilor îm­părăţiilor şi popoarelor sau a oraşe­lor şi a instituţiilor. Dar vremea noas­tră ce tablou ne înfăţişează ?

Un ta­blou de cădere a tuturor societăţilor. Unde este pricina acestei slăbiciuni a minţilor, păturilor sociale, instituţi­ilor, al căror rost este întărirea statu­lui ce se clatină şi care, cu toate aces­tea, se clatină ele însele ? Unde este pricina întunecării, a slăbiciunii şi a căderii ? în necredinţă, în căderea de la Dumnezeu, de la preaînţeleptele Lui porunci, în nădăjduirea în pro­pria raţiune oarbă, în urmarea pro­priilor patimi.

După faptă şi răsplată: fără Dumnezeu, fără raţiunea dum­nezeiască, fără legea lui Dumnezeu, fără Biserica lui Dumnezeu, care e stâlpul şi întărirea adevărului (1 Tim. 3, 15), societăţile nu pot sta neclintite şi instituţiile lor nu pot avea temelie ta­re, şi ca atare se destramă toate, fi­indcă s-a zis: fără Mine nimic nu veţi putea face (In. 15,5).

Aleargă la sfintele şi atotputernicele rugăciuni ale Maicii lui Dumnezeu, nu te lipsi de acest har. Ajunge rugăciunea ei pentru a-L ple­ca pe Dumnezeu spre milostivire faţă de toţi, şi faţă de tine. Amin.

(Sfântul Ioan de Kronstadt)

– Doamne mă minunez înaintea măreţiei lucrurilor Tale

35907
Sursa: http://www.orthphoto.net

Doamne ! Mă minunez înain­tea măreţiei lucrurilor Tale din împărăţia harului şi din împără­ţia naturii, pe care Tu ai zidit-o; mă minunez înaintea nemăsuratei Tale dreptăţi şi înţelepciuni, de faptul că Tu, îngăduind iubitei Tale zidiri cu­vântătoare (omului) să cadă adânc şi să fie prădată şi amăgită şi batjo­corită de şarpele ucigaş de oameni, bine ai voit a-l răscumpăra şi a-l refa­ce în chip mai presus de fire, însuţi întrupându-Te şi înomenindu-Te şi alegând-o ca unealtă a întrupării pe buna, preacurata Fecioară,, pe care ai arătat-o Ocrotitoare şi Apărătoare a tuturor creştinilor ortodocşi. îngerii se minunează de pogorământul Tău, de bunătatea şi de înţelepciunea Ta.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Natura ascunde o mulţime de taine, pe care mintea mea nu le poate pătrunde

29823Oare ce este de mirare în faptul că însuşi Dumnezeu-Cuvântul, Făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor, preface pâinea şi vinul în preacuratul său Trup şi preacuratul său Sânge? în acestea – în pâine şi vin -nu se întrupează din nou Fiul lui Dumnezeu, deoarece El s-a întrupat o dată şi este de-ajuns pentru toate veacurile, ci se întrupează acea fire omenească pe care şi-a asumat-o o dată Hristos, într-un chip care se aseamănă cu minunea înmulţirii celor cinci pâini, din care s-au hrănit mii de oameni.

Natura ascunde o mulţime de taine, pe care mintea mea nu le poate pătrunde. Şi deşi, aparent, ele par lesne de înţeles, fiecare lucru are enigmele sale. Asemenea şi taina de-viaţă-dătătorului Trup şi Sânge rămâne pentru mine de neînţeles: Cum se prefac pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului? Dar deşi eu n-o pot pătrunde, această taină are o existenţă reală. Creatorul meu (eu nefiind decât lucrarea mâinilor Sale, făcută din carne şi sânge peste care Domnul a suflat duh), Dumnezeu Cel preaînţelept, a Cărui putere este nemărginită, păstrează multe taine. Eu însumi sunt pentru mine o taină, ca şi creaţie a mâinilor Sale. Pentru sufletul meu există Duhul Domnului. Pentru sufletul şi trupul meu există Trupul şi Sângele Domnului.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)