– Dumnezeu e mereu lângă mine ca şi cum l-aş vedea

Dumnezeu Cel nevăzut lucrează asupra sufletului meu, ca şi când ar fi văzut şi ca şi cum s-ar afla aievea în faţa mea, cunoscându-mi tot ce gândesc şi tot ce simt: orice lene ascunsă şi orice îndărătnicie, orice patimă îşi primeşte întotdeauna pedeapsa cuvenită. în general, dacă dispo­ziţia mea lăuntrică nu este vrednică de Dumnezeu, de sfinţenia Lui, inima se simte pedepsită ca de un foc dogoritor, iar atunci când sunt vrednic mă simt vesel şi liniştit.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Cât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru!

3296312-lgCât de repede şi de uşor ne poate mântui Domnul nostru! într-o clipită, pe neaşteptate, pe nebăgate în seamă. Adesea am fost în tim­pul zilei un mare păcătos, iar seara, după rugăciune, am mers la culcare în­dreptat şi mai alb decât zăpada, prin darul Sfântului Duh, cu inima plină de dulceaţă şi de o adâncă pace.

Cât de uşor îi este Domnului să ne mântuiască, în seara vieţii noastre, în amurgul zilelor noastre! Mântuieşte-mă, mântuieş-te-mă, o, Preabunule Doamne, primeşte-mă în cereasca Ta împărăţie. Totul îţi este cu putinţă. Sluga „pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-1 facă să stea” (Romani 14, 4).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Bizuie-te pe ajutorul Său la modul absolut

4526187-mdAtunci când se tulbură şi îţi umple inima de deznădejde răutatea oa­menilor, adu-ţi aminte că Domnul Dumnezeu Cel atotputernic şi atotdrept te iubeşte nemărginit şi că El rabdă o vreme răutatea oamenilor, dar când vine timpul, o pedepseşte după merit. Tu nu eşti în stare să dispui, aşa cum ai dori, de tine, de gura ta, de un singur mădular al trupului tău.

 Ţinând seama de aceasta, gândeşte-te cum este Cel ce conduce întreg universul, ţinându-l într-o asemenea, minunată, extraordinară ordine, Cel ce stăpâneşte tot neamul omenesc cel cuprins de răutate şi desmăţare, oamenii fiind gata oricând să se nimicească unii pe alţii, dar în acelaşi timp având parte, sub stăpânirea Lui, mai mult de bucurii decât de supărări. Cât de atotputernic şi de preaînţelept este Domnul, Cel ce cârmuieşte peste o asemenea imensă şi felurită multitudine! Bizuie-te pe ajutorul Său la modul absolut.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Dumnezeu are grija de noi ca o mamă gingaşă

1790522-mdDacă Dumnezeu poartă de grijă, cu înţelepciunea Sa proniatoare, firului de iarbă, florii sau frunzei unui copac, lăsa-ne-va oare pe noi în părăsire? Convinge-te, din toată inima, omule, că însuşi Domnul Dumnezeu, în a Sa iconomie, se îngrijeşte de toată făptura Sa, până la cea mai de pe urmă.

Înţelege că lângă fiecare făptură stă nevăzut Creatorul. După cuvintele Mântuitorului, Dumnezeu îmbracă iarba câmpului (Matei 6, 30), hrăneşte păsările cerului (Matei 6, 26). Cu ce nu ne înveseleşte Domnul pe noi, făpturile Sale? Chiar şi cu flori. Ca o gingaşă mamă, cu puterea Sa atot-fiitoare şi cu înţelepciunea Sa, în fiecare primăvară face să crească pentru noi, din nimic, superba vegetaţie. Să ne desfătăm cu ea şi să nu uităm a prea-slăvi bunătatea Creatorului, Părintele nostru ceresc; să răspundem iubirii Sale cu inimile noastre iubitoare.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Suntem fericiţi că-l avem pe Dumnezeu

untitled3Toţi sfinţii se recunoşteau şi se simţeau păcătoşi, şi toţi, fără făţărnicie, plângeau, se pocăiau, făceau dovadă că îşi dau seama – pe cât e cu putinţă omului – de păcatele lor cele cu voie şi fără voie; urcau pe treptele pocăinţei, ale îndreptării, se căleau în toate virtuţile – şi au ajuns Ia sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu şi la starea de casnici ai Lui.

In fiecare zi le citim rugăciunile, ne umilim împreună cu ei, plângem împreună cu ei şi primim milă de la Domnul. Slavă milostivirii Lui, îndelungii Lui răbdări, Care ascultă şi răspunde cu bunătate. Cât de fericiţi suntem având asemenea Dumnezeu, puternic întru milă şi bun întru tărie ca să-i ajute şi să îi mângâie pe toţi cei ce nădăjduiesc în milostivirea Lui!

Sfântul Ioan de Kronstadt

– Vă interesează fraţilor, lucrarea lui Hristos ?

aaaVă interesează oare, fraţilor şi surorilor, lucrarea atotrăscumpărătoare a lui Hristos, iconomia Lui privitoare la mântuirea oamenilor, vă interesează oare Biserica, Tainele, lu­crarea rugăciunii şi pocăinţa? La drept vorbind, toate ne interesează -de multe ori adevărate nimicuri -, nu­mai nu lucrurile acestea nesfârşite de însemnate pentru noi. Unde este ra­ţiunea, unde e scopul vieţii ?

Multe scopuri are fiecare… dar singurul lu­cru de trebuinţă nu se numără printre ele! Dar sufletul unde este ? Sufletul este îngropat în adâncul patimilor şi deja tace ca mort împreună cu conşti­inţa cea arsă de mustrări, nearătându-se bun prin nimic, pentru că n-are pentru aceasta nici terenul, nici prile­jul potrivit. Dar la ce bun să-i amin­teşti beţivului dezmăţat de aproapele căruia îi este foame sau îi e frig ? Sin­gurul gând care poate să-i vină în cap este ca dacă nu are bani de băutură să-şi prade ori să-şi omoare aproapele şi să se îmbete iarăşi criţă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Toată natura este ţinută cu tărie de mâna lui Dumnezeu

7143184-lgCumplit de greu a fost pentru toată natura în ceasul morţii Dumnezeu-Omului: nu întâmplător pământul s-a cutremurat, şi pietrele s-au despicat, şi mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat (Mt. 27, 51-52). însă natura era ţinută cu tărie de mâna Atotţiitorului, şi este ţinută până acum…

Ea aş­teaptă sfârşitul, când neamul ome­nesc se va preface în hoit împuţit şi nu va mai fi pricină ca el să fiinţeze, când grâul se va coace de tot şi va fi gata pentru secerişul cel de pe ur­mă… Atunci se va grăi: trimite secera ta şi seceră, că ţi-a venit ţie ceasul de a secera, că s-a pârguit secerişul pământu­lui (Apoc. 14,15).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu?

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au în­ceput în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi pu­toare. Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă lumi­nează, mă înnoieşte, mă bineînmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Cât e de greu lumii fără soare

4044288-lg1Ce greutate e pentru trup şi ce întuneric e pentru suflet atunci când lipseşte soarele !

Cum înţepe­neşte şi amorţeşte totul de frig!

Cât de trist, de dureros, de plictisitor este!

Dar cum credeţi că îi vine sufle­tului omenesc fără harul lui Dum­nezeu, fără rugăciune, fără Cuvântul lui Dumnezeu, fără dumnezeieştile slujbe, fără împărtăşirea Sfintelor Taine ?

Multora numai moartea le va arăta cât de orfane, cât de sărace, cât de sărmane sunt sufletele lor!

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)