– Oamenii au căzut în necredinţă fiindcă nu se roagă

3
Sursa: http://www.photo.net

Oamenii au căzut în necredinţă fiindcă s-au lipsit cu totul de duhul rugăciunii sau fiindcă nu-l au şi nu l-au avut niciodată, într-un cu­vânt, pentru că nu se roagă. De aceea inima unor asemenea oameni devine câmpul în care poate lucra în voie Stăpânul lumii acesteia, diavolul. El este şi stăpânul lor. Aceştia nu s-au rugat şi nu se roagă Domnului să coboare asupra lor roua harului dumnezeiesc (iar de darurile Domnului au parte doar cei ce le cer).

Inimile întinate după fire, lipsite de roua însufleţitoare a Duhului Sfânt se usucă şi astfel, pălite de o teribilă arşiţă, cad, până la urmă, mistuite de flăcările infernale ale necredinţei şi ale patimilor de tot felul, diavolul neştiind să facă altceva decât să aţâţe patimile, cele care întreţin acest foc grozav; el saltă de bucurie văzând cum pier nefericitele suflete, cele răscumpărate cu sângele Domnului, al Celui ce i-a surpat puterea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Cu cât mai adâncă smerenia cu atât mai îmbelşugat harul iertării

35596

Sursa:www.orthphoto.net

Pre cei flămânzi i-a umplut de bu­nătăţi (Lc. 1, 53). Cu cât este mai adâncă pocăinţa, smerenia, recu­noaşterea şi simţirea păcatelor pro­prii, cu atât mai îmbelşugat se dăru­ieşte harul iertării, cu atât mai multe bunătăţi se revarsă în sufletul ome­nesc de la Stăpânul Cel atotdarnic. Manasie a fost cel mai nelegiuit dintre împăraţi, însă a arătat apoi şi pocăin­ţă mare şi adâncă, şi s-a învrednicit de la Domnul de mare iertare şi milă.

Adânciţi-vă în rugăciunea de pocăin­ţă a lui Manasie, împăratul iudeu, şi vedeţi cum s-a smerit, cum s-a pocăit, cum a preamărit milostivirea şi înde­lungă răbdarea lui Dumnezeu! Rugă­ciunea lui este un model de pocăinţă.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Roagă-te pentru cei ce te conduc

34903
Sursa: http://www.orthphoto.net

Dacă ţarul sau orice cârmuire îndeobşte, fie ea lumească sau duhovnicească, greşesc în multe privinţe şi calcă legea din slăbiciune de conştiinţă sau din lipsă de carac­ter, nu îi dispreţui, nu îi defăima, ci roagă-te Domnului pentru ei ca să tămăduiască cele neputincioase şi să plinească cele cu lipsă (vezi rugăciu­nea la hirotonie), căci fără Dumne­zeu nu putem face nici un lucru cu adevărat bun şi folositor.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Vrei să ştii de ce ne rugăm în faţa icoanelor?

lrg-11398-orthodox_iconsmd_sb_i_sceneFaţă către faţă, gură către gură vorbim noi, creştinii ortodocşi, cu Domnul, cu Maica lui Dumnezeu, cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii. Iată ce înseamnă, după obiceiul creştin ortodox, a te ruga cu evlavie, în duh şi în adevăr, în faţa sfintelor icoane. Iată de ce le punem în biserici şi în paraclise, precum şi la noi acasă. Noi credem că Domnul şi sfinţii Lui ne sunt aproape şi că noi alcătuim un singur trup duhovnicesc cu ei, o singură Biserică, după cum unul singur este Capul lor şi al nostru, Domnul lisus Hristos.

Când credinţa noastră în sfintele icoane şi în Biserică este de acest fel, oare voi, eretici luptători împotriva icoanelor, veţi arunca în ele cu pietrele osândirii clevetitoare ? Noi avem dreptate, iar voi sunteţi nedrepţi şi mincinoşi.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

– Oamenii dorm în patimile lor egoiste

16240
Sursa: http://www.orthphoto.net

Izbăveşte-mă de sporirea cea diavolească (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeş­te, se grăbeşte (speşit) diavolul şi ne­încetat caută să-1 vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormi­tează, stau degeaba şi dorm în deşer­tăciunea lor cea lumească, în împătimirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (tea­tru şi cărţi), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele.

Grăbiţi-vă, deci, grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufle­tele până ce este vreme, până când Domnul mai aşteaptă şi îndelung rabdă, până când nu s-a zăvorât uşa împărăţiei. Au venit fecioarele cele nebune, zicând: Doamne, Doamne, des-chide-ne nouă. Iar El, răspunzând, a zis: amin zic vouă, nu vă cunosc pre voi (Mt. 25,11-12).

Dar cum Se grăbeşte Dom­nul să-i mântuiască pe credincioşi, pe cei ce au luare-aminte şi sunt pregă­tiţi ! In fiecare ceas, în fiecare clipă Se grăbeşte şi trimite tot ajutorul. Dom­nul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a în­tors. Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii, pentru numele Său (Ps. 22,1-3).

(Sfântul Ioan Kronstadt –  Ultimile însemnări)

– Adevărata libertate

ist2_7132310-lockRugăciunea este înălţarea minţii şi a inimii către Dumnezeu. Este lim­pede aşadar că nu se poate ruga cel ale cărui minte şi inimă sunt le­gate strâns de ceva pământesc – bani sau onoruri – sau a cărui inimă stă în ro­bia unor patimi – ură, invidie. Aceasta pentru că patimile de cele mai multe ori înlănţuie inima, după cum Dumnezeu o lărgeşte, dăruindu-i adevărata libertate.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– În ce constă succesul rugăciunii?

35516
Sursa: http://www.orthphoto.net

Aşa cum un om rău, când vine să-i ceară ceva unui om bun, blând şi smerit, pentru a-şi asigura succesul cererii, caută el însuşi să se asemene aceluia, tot astfel şi creştinul, când vine să se roage Domnului, sau preacuratei sale Maici, sau îngerilor şi sfinţilor, pentru succesul rugăciunii sale trebuie să se asemene, pe cât îi este cu putinţă, Domnului însuşi, Prea­curatei Sale Maici, îngerilor sau sfinţilor. Iată în ce constă secretul ca rugă­ciunea noastră să-şi atingă scopul şi să fie grabnic auzită.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Sunt convins că Dumnezeu mă vede şi mă aude

www.orthphoto.net
Sursa: http://www.orthphoto.net

Dumnezeu, Cel în trei ipostasuri, mă vede şi mă aude. Este convin­gerea care îmi însufleţeşte inima cu prisosinţă, mi-o umple de pace şi bucurie. Mă vede şi Maica Dumnezeu-Cuvântului, îmi aude rugăciunile şi suspinele către Ea şi aceasta este tot o convingere mângâietoare, care se con­firmă necontenit în fapt. Umbla-voi întotdeauna, simţind pretutindeni prezenţa şi ochiul lui Dumnezeu.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

– Putem oare, să ne rugăm mai repede?

35692
Sursa: http://www.orthphoto.net

Putem, oare, să ne rugăm mai repede fără a dăuna în vreun fel asupra rugăciunii? Pot să o facă cei ce au deprins rugăciunea lăuntrică, cea din inimă curată. Se cuvine ca în timpul rugăciunii inima să dorească sincer ceea ce cere; să se pătrundă de adevărul cuvintelor rostite, iar pentru o inimă curată acestea vin de la sine. Ea se poate ruga şi mai repede, dar numai cu evlavie, deoarece graba ca atare nu poate vătăma rugăciunea, adevărul (sin­ceritatea) ei.

Dar cei ce n-au ajuns să se roage cu toată inima trebuie să se roage fără grabă, aşteptând ca fiecare cuvânt al rugăciunii să-şi găsească ecou corespunzător în inimă. Dar cel ce nu a deprins practica rugăciunii con­templative nu poate obţine cu uşurinţă aceasta. Iată de ce pentru unii ca aceştia trebuie să devină regulă obligatorie rostirea rară a cuvintelor rugăciu­nii. Aşteaptă ca fiecare cuvânt să-ţi trezească în inimă propriul său ecou.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

 

– Rugăciunea de dimineaţă ni-L aduce pe Hristos în noi

10003712269606772Pentru a petrece ziua toată sfântă, în pace, fără de păcat, există un sin­gur mijloc: cea mai sinceră şi cea mai fierbinte rugăciune, diminea­ţa, îndată ce ne-am sculat din somn. Ea ni-L aduce pe Hristos în noi, împre­ună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, şi în acest chip dă sufletului tărie pentru a ţine piept asalturilor răului. Dar pentru aceasta trebuie să ne păzim inima.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)