Cultul divin arată obiectul rugăciunii

În cultul nostru divin este cuprinsă o minunată bogăţie duhovnicească, după cum ar trebui să se facă şi se fac slujbele în mănăstirile bine organizate, care se ţin întocmai de tipicul biserices. De altfel, chiar şi în forma prescurtată în care se săvârşeşte el în bisericile săteşti şi orăşeneşti, el are un conţinut deosebit de bogat şi de instructiv. El îndeamnă pe toţi la rugăciune şi le arăta obiectul rugăciunii: cântă şi slavoslaveste pe Dumnezeu şi pe sfinţii Săi; Îi mulţumeşte pentru binefacerile Sale negrăite; după cuvântul Apostolului, îndeamnă la rugăciune pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii [1 Tim 2,2].

Tot după cuvântul Apostolului, în biserică creştinii vorbesc între ei în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti [Ef 5, 19]. Cât de frumoase, de minunate, de variate, în alcătuirea lor sunt dumnezeieştile slujbe ale Bisericii noastre! În ele e tot sufeltul omenesc, cu toate neputinţele şi căderile sale în păcat, cu toate simţămintele de dragoste, recunoştinţă, uimire, în faţa Creatorului, a Proniatorului şi Mânatuitorului nostru, cu toate nevoile noastre.

Cultul divin al Bisericii noastre Ortodoxe este astfel alcătuit încât, prin toată structura sa, îndeosebi dumnezeieştile slujbe de seară şi de dimineaţă, să arate legătura vitală dintre Biserica pământească şi Biserica cerească; Biserica pământească îi proslăveşte şi îi cheamă în fiecare zi drept mijlocitori ai săi, pe sfinţii Bisericii cereşti; şi sfinţii prin rugăciunile lor pentru noi şi prin minunile lor şi în general, prin ajutorul de tot felul dat membrilor Bisericii pământeşti în nevoile lor ne fac un mare bine şi în acest chip întăresc credinţa noastră în mijlocirea lor, în viaţa viitoare, în nemurire, nădejdea în Dumnezeu şi rugăciune şi dragostea lor faţă de Dumnezeu şi împreună cu ale lor şi ale noastre, slugile Lui credincioase şi devotate.

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului Celui Viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească. Şi de Biserica celor întâi-născuţi, care sunt înscrişi în ceruri şi de Dumnezeu, judecătorul tuturor, şi duhurile drepţilor celor desăvârşiţi [Evr 12, 22-24]. Câtă bucurie aduce aceasta sufletului credincios!