Slujbele dumnezeiești

În slujbele sale zilnice, săptămânale şi anuale, cultul divin al Bisericii noastre Ortodoxe are drept scop să închipuie, în linii generale sau în amănunt întreaga dsfasurare a economiei mântuirii noastre, de la începutul lumii şi al neamului omenesc până în prezent şi până la sfârşitul veacurilor, precum şi minunata lucrare a lui Dumnezeu în lume şi neamul omenesc; nemărginita bunătate, sfinţenia, dreptatea, înţelepciunea, credincioşia şi atotputernicia arătate de Dumnezeu în toate actele Sale privitoare la omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Astfel, vecernia închipuie bunătatea, înţelepciunea şi atotputernicia lui Dumnezeu la crearea lumii şi a omului, fericirea omului în rai, căderea lui în păcat, făgăduinţa dată de Dumnezeu de răscumpărarea a lui, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, pregătirea făcută prin prorocii, precum şi preinchipuirile în vederea primirii Răscumpărătorului; utrenia închipuie minunile economiei dumnezeieşti în Vechiul Testament, de la Moise până la venirea Răscumpărătorului, minunile economiei nou-testamentare în sfinţii lui Dumnezeu. În sfârşit, Liturghia aseaza în toată lumina pe Stăpânul Noului Testament, închipuind iubirea Sa de oameni, adevărul, dreptatea, credincioşia desăvârşită faţă de făgăduinţa Sa, iar la urmă viaţa Sa, din scutece până la mormânt. Este soarele, în toată strălucirea lui.

În toate luptele noastre cu păcatele, cu puterile potrivnice ale răului, dumnezeieştile slujbe ne înnoiesc, întăresc, ne curăţă şi ne înviorează în chip minunat; pentru mine, ele sunt cel mai mare bine în viaţă. Pentru aceasta, îţi mulţumesc, Doamne. În dumnezeieştile slujbe mi s-a dat de la Domnul, o comoară nepreţuită. – În ea se află toată viaţa sufletului nostru, toată comoara lui; aici este patria lui, viaţa lui, sanctuarul lui, creşterea lui, tămăduirea, hrana şi băutura lui, puterea şi slava lui.

Rugăciunile începătoare

Împărate ceresc…Tatăl nostru, Care eşti în ceruri… Hristos ne-a făcut din oameni pământeşti, oameni cereşti, sfinţi…Aceste cuvinte Împărate ceresc…, Tatăl nostru Care eşti în ceruri…trebuie să fie pentru noi asemenea unor doctorii împotriva patimilor vieţii care ne pot duce în nenumărate păcate. În cuvintele rugăciunii Împărate ceresc sau ale rugăciunii Tatăl nostru se afla firul călăuzitor al vieţii creştinului, o putere înnoitoare.

Creştinul trebuie să ducă încă de pe pământ o viaţa sfântă, cerească, să dorească şi să stăruie din toată inima în dobândirea Împărăţiei Cerurilor prin împlinirea Voii celei atotsfinte, preaînţelepte, atotfericitoare şi atotdesavarsitoare a lui Dumnezeu; să vieţuiască întotdeauna în înfrânare, să nu râvnească la bucatele alese pe masă – înfrânarea este mama sănătăţii şi însoţitoarea harului sufletului – să se căiască sincer în fiecare zi, recunoscandu-şi păcatele şi să ierte supărările ce i-au venit de la alţii, atât de obişnuite între oameni în societate; să evit tentaţiile şi să nu se “predea” celui viclean, care-l zăpăceşte să păcătuiască; să-şi aducă aminte că suntem copii ai lui Dumnezeu, că luiDumnezeu îi stă la îndemână să ne dea putere în lupta cu păcatul şi că în schimbul biruinţei asupra păcatului dobândim Împărăţia cerurilor, ne îmbrăcăm cu puterea lui Dumnezeu şi ne proslăvim în veci nesfârşiţi.

Amin, cu adevărat pentru totdeauna! Ce rugăciune minunată!