După citirea în taină a Simbolului credinţei, adaug de la mine următoarea rugăciune:
“Întăreşte în şi prin credinţă această inima mea şi inimile tuturor drept-măritorilor creştini; înţelepţeşte-ne, că să putem vieţui în chip vrednic de această credinţă şi acestei năzuinţe; adună laolaltă în această credinţă toate marile comunităţi creştine care au căzut, spre nenorocirea lor, din unitatea sfintei Biserici ortodoxe, soborniceşti şi apostoleşti, care este trupul Tău, al cărui Cap şi Mântuitor eşti; smereşte trufia şi împotrivirea celor ce învaţă pe alţii spre pierzanie şi ale celor ce-i urmeaza, fă-i să-şi deschidă inima spre adevărul şi puterea mântuitoare a Bisericii Tale şi să se unească neîntârziat cu ea; uneşte-i cu sfânta ta Biserică şi pe cei ce s-au dezbinat de ea din neştiinţă, rătăcire şi încăpăţânare, sfărâmând silnic cu harul Duhului tău, încăpăţânarea lor şi împotrivirea faţă de adevărul Tău, să nu piară în împotrivirea lor, ca Core, Datan şi Abiron, care s-au ridicat împotriva lui Moise şi Aaron, robii Tăi [Ps 105, 16-18].
Spre această credinţă atrage, Doamne, toate limbile pământului, ca cu o inimă şi cu o gură toate neamurile să Te proslăvească pe Tine, singurul Dumnezeu şi Făcător de bine a toate; uneşte-ne şi pe noi toţi în această credinţă, întru blândeţea duhului, smerenie, nerăutate, simplitate, nepatimire, răbdare, îndelungă-răbdare, milostivire, împreună-suferire şi împreună-bucurie.”
Sfântul Ioan de Kronstadt 