Să avem totdeauna îndrăzneală

Cel ce a înviat din morţi ne-a dat nouă prin Învierea atotiertatoare şi răscumpărarea Sa mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Şi noi trebuie să avem întotdeauna îndrăzneală şi să nu ne fie frică; să nu disperăm; să nu fim laşi, să nu ne sfiim, să nu ne ruşinăm în faţa altora, ci să privim la toţi cu veselie şi optimism. Slavă Ţie, Doamne, putere atotcuratitoare, atotrascumparatoare, atotbiruitoare, atotcuprinzătoare, atotproteguitoare, atotinvatatoare!

Începând slujirea lui Dumnezeu şi luând asupra mea aremele dumnezeieşti (sfintele vesminte), declar prin aceasta război diavolului, vrăjmaşul lui Dumnezeu, care crede că stăpânirea pământului, văzduhului şi apelor e stăpânirea sa, nu a lui Dumnezeu şi care face să mi se împleticească limba când rostesc cuvintele rugăciunii, laudei şi mulţumirii către Dumnezeu. Fie că nemerginita bunătate şi dreptate a lui Dumnezeu să-l biruie pe diavolul cel atotviclean şi atotrau şi să mă apere pe mine, neputinciosul şi păcătosul de uneltirile lui, de constrângerea, tulburarea şi samavolniciile lui!

Publicitate

Rugăciunea preotului

Preotul, ca slujitor al Dumnezeului dragostei şi păcii, al milostivirii şi îndelung-răbdării, ca săvârşitor al Tainelor mai presus de ceruri şi de-viaţă-făcătoare, ca păstor şi învăţător al poporului lui Dumnezeu, al moştenirii Lui, trebuie să aibă iubire care nu cade niciodată; aceasta trebuie să fie – că să spunem aşa – însăşi fiinţa sa, elementul lui, astfel încât tot ceea ce face să fie săvârşit cu dragoste arzătoare: şi rugăciunile şi toate slujbele dumnezeieşti şi tainele şi slujirea în multe feluri a oamenilor, în duhul credinţei şi Bisericii drept-măritoare; să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, să ceară mila Lui, să dea în vileag răul, să-l osândească şi să-l oprească; gândiţi-vă numai de ce duh al dragostei cereşti sunt pătrunse toate rugăciunile de la săvârşirea Sfintelor Taine, îndeosebi dumnezeiasca Liturghie, Pocăinţa, Mirungerea, Nunta şi în general, toate rugăciunile Bisericii; ce duh de sfinţenie, de bună-mireasmă, mântuire, nestricaciune şi fericire veşnică!

O, preote! Fie ca fiinţa sufletului tău să fie dragoste neîncetată şi care nu cade niciodată! Roagă-te necontenit lui Dumnezeu să-ţi dea această dragoste, taie patimile care ucid iubirea: iubire de sine, iubirea de desfătări, lăcomia, orgoliul, încăpăţânarea, lenea, delăsarea, făţărnicia.

Da cinstea, însemnătatea, vrednicia şi puterea care se cuvine protiei pe care o porţi şi chemată să fie lucrătoare spre slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea ta şi a oamenilor; şi să nu-ţi stea gândul la nici o altă persoană, nici la propria ta persoană, la cusururile, păcatele sau nevredniciile tale, ci numai la Persoana lui Hristos Dumnezeu, al Cărui chip îl porţi şi pe Care îl reprezinţi, ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, în timpul dumnezeieştilor slujbe; în aceste clipe trebuie să fii cu totul al lui Dumnezeu; amintirea păcatelor tale sau a vicleniilor la care te-ai dedat prin lucrarea diavolului, adu-o drept jertfă de pocăinţă Domnului, ca Unuia ce este Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii şi să nu te tulbure amintirea sau apăsarea lor. Amin, aşa să fie!