Distincția creștinului

Cea mai inalta distincţie a creştinului şi cu deosebire a preotului este să-L aibă pe Dumnezeu în inimă. El este viaţa noastră, slava noastră, podoaba şi buna-întocmire a noastră. El este haina noastră de lumină, nestricăcioasă. El este lumina, puterea, curăţirea, înnoirea pentru cei întinaţi şi învechiţi în rele, stricaţi de păcate.

Atunci voi pune pe altarul Tău viţei [Ps 0, 21]. Înjunghierea drept jertfă a unor animale necuvântătoare şi scurgerea sângelui lor preinchipuia şi înfăţişa înjunghierea Mielului lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, pentru păcatele lumii şi omorârea patimilor trupeşti, dobitoceşti ale creştinilor, după cum spune însuşi Apostolul: Îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei [1 Co 9, 27] sau după cum acelaşi le scrie creştinilor: Drept aceea, omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta şi lăcomia care este închinare la idoli [Col. 3, 5].

Iar câţi sunt ai lui Hristos Iisus, şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele [Ga 5.24]. Uită-te cum cohorte întregi de mucenici s-au dat pe ei înşişi, de bunăvoie şi cu bucurie la tot felul de chinuri pentru Hristos şi au sfârşit cu moarte mucenicească; cum cuvioşii şi-au istovit şi chinuit în nenumărate chipuri cu duhul trupul, ajungând mucenici fără vărsare de sânge omorandu-şi neîncetat trupul răzvrătit, cu postul, cu privegherea, cu dormitul pe pământul gol, cu neîncetată rugăciune, cu osteneli…

Noi, însă, vrem să mergem către viaţă şi împărăţia viitoare pe calea cea largă şi uşoară, făcând pe plac trupului şi patimilor noastre, fiind leneşi, neravnitori spre rugăciune, spre îndreptarea de sine şi spre toată făptura cea bună. Cât ne înşelăm!

Publicitate

Toată viața noastră

Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o predăm, pomenind-o mai întâi pe Apărătoarea şi Mijlocitoarea noastră, Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvantata, slăvita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii care şi-au predat toată viaţa lor lui Dumnezeu şi pe care El i-a învrednicit de slavă nestricăcioasă şi care acum se roagă pentru noi fiindcă noi toţi suntem mădulare ale Trupului Său [Ef 5, 30].

Mă uimeşte ideea unităţii Bisericii cereşti şi pământeşti, exprimată în ecfonisul: Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvantata, Slăvita, Stăpâna noastră de Dumnezeu- Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Toată viaţa noastră, cu toate necazurile, tristeţile, bucuriile, lipsurile, prigoanele, relele, năpastele, nedreptăţile omeneşti, ispitele, bolile, ostenelile.