O, Liturghie sfântă, dumnezeiască, preaînţeleaptă, atotdesăvârșită, atotcurățitoare, atotmântuitoare, atotsfințitoare! Cât de fericit mă simt când te slujesc cu dorinţa şi bucurie extremă, în dulci convorbiri cu poporul! Avem despre ce povesti întru dulceaţă şi bucurie cu toţi credincioşii, în timpul săvârşirii ei şi la ce să ne gândim!
Tu eşti jertfă pentru toţi şi pentru toate, pentru toţi sfinţii (jertfă de mulţumire şi laudă) şi pentru toţi cei vii şi morţi (jertfă milostivitoare şi curăţitoare). Cât de minunate sunt puterea, măreţia şi a-toate-cuprinderea ta! Tu aduci laudă şi slavă atotbunei, atotsfintei, nedespărţitei şi de-o-fiinţa Treimi! Tu uneşti cerul cu pământul, îngerii cu oamenii! Tu îl aduci neîncetat pe pământ pe Dumnezeu întrupat şi pe Duhul Sfânt Cel împreună –de-o-fiinţa cu Tatăl! Tu îi prefaci pe oamenii pământeşti în oameni cereşti; şi fără de număr sunt cei pe care i-ai prefăcut în acest chip, în timpurile trecute şi în vremea noastră, cei pe care îi vei mai preface în viitor.
Ce însărcinare e mijlocirea preotului, o mijlocire între Dumnezeu şi oameni, ce “intreventie”, ce slujire a unor atât de mari Taine: naşterea din nou, înnoirea, îndumnezeirea, în Tainele Botezului, Mirungerii şi îndeosebi, a Împărtăşirii cu Sfintele lui Hristos Taine! I s-a încredinţat săvârşirea atâtor Taine mai presus de ceruri, înfricoşătoare şi dumnezeieşti!
Ce fel de turma cuvântătoare şi în ce număr şi cu ce sânge răscumpărată trebuie să păstorească! La ce înălţime de neatins stă preotul care săvârşeşte aceste Taine indumnezeitoare! Ce foc duhovnicesc revarsă el asupra Sfântului Prestol şi a Sfintelor Taine! Multe mii de ani a aşteptat această nesfârşit de mare taină: arătarea lui Dumnezeu în trup; mulţi împărăţi şi proroci au dorit să vadă ceea ce vedem, auzim şi gustăm noi, dar n-au văzut şi n-au auzit [cf. Mt 13, 17].
Sfântul Ioan de Kronstadt 