Explicarea Liturghiei

Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi spre trezirea sufletului…Aceste cuvinte vin în continuarea rugăciunii precedente: Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte. Sensul este acesta: trimite-ne Duhul Tău Cel Sfânt în ceasul acesta, pentru că Ele (Sfintele daruri) să slujească celor ce se vor împărtăşi spre trezirea sufletului (din patimile vieţii), spre iertarea păcatelor, spre comuniunea cu Duhul Sfânt, spre simţirea în noi înşine a Împărăţiei cerurilor, spre îndrăznire către Dumnezeu, iar nu spre judecată sau osândă.

Prin aceasta, Biserica luptătoare de pe pământ Îl înfăţişează parcă pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii şi răscumpără cu sângele Său păcatul lumii, pe toţi cei ce au trăit în Legea Veche şi în Legea Nouă: protoparinti, părinţi, patriarhi, proroci, apostoli, propovăduitori, asceţi şi tot sufletul cel drept care s-a savrsit în credinţă; mulţumeşte pentru ei Mielului lui Dumnezeu care, în anii cei din urmă, a binevoit a Se întrupă din Preacurata Fecioară, a lua toată firea noastră, a ne lumina, a pătimi şi a muri pentru noi şi îi face pe aceştia mijlocitori pentru noi. Mai ales aduce în chip deosebit, un prinos de recunoştinţă Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvantatei, Slăvitei Stăpânei noastre de-Dumnezeu-Născătoare şi pururea Fecioară Maria; după care pomeneşte sfântul sau sfinţii zilei şi roagă pe Dumnezeu să ne cerceteze prin rugăciunile lor.

Urmează apoi o rugăciune plină de străpungere şi deosebit de mişcătoare a Bisericii adresată Mielului lui Dumnezeu pentru toţi cei răposaţi şi pentru cei vii; ea mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru ca sufletele celor adormiţi să-şi găsească odihnă acolo unde străluceşte faţa lui Dumnezeu şi roagă pe Domnul să pomenească întreg episcopatul ortodox, care drept învaţă cuvântul adevărului, toată preoţimea şi cea întru Hristos diaconime şi tot cinul bisericesc; se aduce slujba cuvântătoare pentru întreaga lume, pentru sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică; pentru toţi cei ce petrec în curată şi cinstită vieţuire adică îndeosebi pentru monahii care au depus voturile curăţeniei şi castităţii, pentru Suveran, pentru toată casa împărătească, palatul şi oştirea lui, se cere de la Domnul să i se dea domnie paşnică, pentru ca şi noi întru liniştea lor să trăim în linişte şi pace, întru toată cucernicia şi curăţia.

Apoi se face cu glas înalt pomenirea stăpânirii bisericeşti legiuite celei mai înalte, Sfântul Sinod, a arhiereului cetăţii sau ţinutului şi Cel Atotbun e rugat să –i dăruiască pe dânşii sfintelor Sale biserici în pace, întregi – adică cu dreaptă înţelepciune -, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Său, ferindu-i de cugetarea cea vicleană şi stricăcioasă; apoi Domnul e rugat să-şi aducă aminte de oraşul acesta şi de cei ce locuiesc într-însul (sau întreaga ţară), de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă locuiesc într-însele; de cei ce umblă pe mare, de cei ce călătoresc, de cei aflaţi în neputinţă şi în suferinţă, de cei robiţi şi pentru mântuirea lor, de cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele biserici, de cei ce-şi aduc aminte de cei lipsiţi (să ne aducem aminte de săraci – Ga 2, 10) cu fapta iar nu cu vorba, şi pentru că peste toţi Domnul să-Şi reverse mila Sa pentru măreaţa şi înfricoşătoarea Jertfă.

Urmează apoi ecfonisul: să ne dea Domnul nouă tuturor cu o gură şi cu o inimă a mări şi a cinsti preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Acest ecfonis şi această rugăciune vin aici la vremea potrivită; este mare lucru să se roage credincioşii “ cu o gură şi cu o inimă”; o asemenea unanimitate în rugăciune poate să ceară de la Dumnezeu toate bunătăţile; de aceea toţi trebuie îndemnaţi cât main des şi cât mai mult spre rugăciunea cu un suflet şi să se roage lui Dumnezeu cu o asemenea rugăciune. Dar deseori diavolul seamănă printre noi sămânţa sa şi-i cerne pe cei ce stau în biserică ca pe grâu [cf. Lc 22, 31].

Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi!: după ce mai înainte a pomenit aparte feluritele stăpâniri şi tagme omeneşti, acum li se doreşte în general tuturor să aibă parte de milă de la Dumnezeu. Urmează ectenia de cerere: fiindcă noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, Însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite [Rm 8, 26]. Pentru ce se roagă pentru noi Duhul Sfânt? Pentru zi sfântă, desăvârşită, cu pace, fără de păcat şi celelalte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s