Pe Tine Te lăudam, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie îţi mulţumim şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru. În timpul cântării acestor cuvinte, întreaga Biserică, toţi cei ce stau în sfântul locaş, trebuie să se roage împreună cu sfinţiţii slujitori ca Tatăl Ceresc să trimită Duhul Său Cel Sfânt asupra noastră şi a Darurilor ce sunt puse înainte şi să citească pentru sine rugăciunea: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh în ceasul al treilea Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie; Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele; nu mă lepădă de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine. În acest timp, nici un suflet nu trebuie să rămână rece, ci fiece suflet trebuie să se înflăcăreze de iubire pentru Domnul; răcesc sufletul – reamintesc ce am spus – grijile şi patimile de fiecare zi cum ar fi: plăcerile, lăcomia după câştig, iubirea de avuţii, mânia, vrajbă, invidia, gelozia. În aceste momente, mai mult ca oricând, sufletele noastre să ne fie asemeni unior făclii aprinse, unor cădelniţe arzande, răspândind bună-mireasma, asemeni tamaiei ce se înalţă sus: fiindcă în aceste minute se săvârşeşte înfricoşătoarea taină a prefacerii prin Duhul lui Dumnezeu a pâinii şi vinului în Preacuratul Trup şi Sânge ale lui Hristos iar pe Sfânta Masă Se arăta Dumnezeu în Trup.
Ce privelişte dumnezeiască Liturghia! Privelişte a nesfârşitei iubiri, înţelepciuni, atotputernicii, dreptăţi, sfinţiri şi înnoiri a fiinţei umane corupte de păcat; gustare a nesfârşitei dulceţi, frumuseţi, lumini, fericiri şi sfinţenii, a veşnicei dreptăţi, atotputernicii, bunătăţi şi înţelepciuni a lui Dumnezeu. Mintea nu se satură nicicând de această dulce şi luminoasă contemplare, nici inima de farmec şi fericire, cugetând la această taină a neţărmuritei iubiri a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc aflat la pierzanie.
Sfântul Ioan de Kronstadt 