Harul Domnului

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi [2 Co 13,13]. Această urare apostolică este rostită de sfinţitul slujitor într-un moment cum nu se poate mai potrivit, adică înainte de săvârşirea Tainei. Harul lui Iisus Hristos, miluitor, curăţitor, mântuitor, învăţător şi întăritor al sufletului nostru, ne este de trebuinţă în toată vremea şi în tot ceasul; acum însă în aceste minute înfricoşătoare şi cereşti, când împreună cu noi slujeşte mulţime de oaste cerească, înconjurând cu frică şi cutremur tronul (prestolul) dumnezeiesc, harul Domnului, care luminează şi întăreşte puteri slabe şi risipite ale duhului, ne este cu deosebire necesare pentru ca să putem înţelege înălţimea şi însemnătatea Tainei care ne stă înainte.

Dragostea lui Dumnezeu Tatăl trebuie să fie simţită de toţi în aceste minute, ca iubirea nemărginită faţă de noi, păcătoşii, a lui Dumnezeu Tatăl, Care atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel-Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară şi să aibă viaţă veşnică [In 3, 16] şi noi să-L iubim pe El, împreună cu Fiul Sau Cel Unul-Născut şi cu Duhul Sfânt, lepădând toate patimile lumeşti; iar împărtăşirea Sfântului Duh ne este de trebuinţă în acest timp mai mult că oricând, fiindcă fără împărtăşirea Lui, nu L-am putea iubi pe Dumnezeu Tatăl, pentru că numai prin Sfântul Duh Îl putem chema pe Dumnezeu, cu sinceră iubire, Avva! Părinte! [Rm 8, 15]. Fiindcă numai harul Sfântului Duh ne curăţă, ne sfinţeşte, ne luminează, ne face paşnici şi ne întăreşte pentru a sta înainte cu vrednicie şi cu bun rod în timpul celei mai sfinte Taine.

 

 

 

Publicitate

Taina Liturghiei se săvârşeşte cu uşile împărăteşti închise

La Liturghia credincioşilor creştini cântă Simbolul credinţei creştine, ca înaintea botezului, în caz de boală, înaintea spovedaniei etc., ca o condiţie indispensabilă pentru o participare cu vrednicie la taină şi înţelegerea puterii Tainei: Dacă crezi din toată inima [FA 8, 37], aşa cum crede Sfântă Biserică Ortodoxă, îţi este cu putinţă să fii de faţă la săvârşirea Tainei, sau să primeşti la timpul rânduit Sfintele Taine, dacă te-ai pregătit prin post şi printr-o pocăinţă sinceră; dacă însă nu crezi, nu eşti vrednic să fii de faţa la Taină, cu atât mai puţin să te împărtăşeşti.

Taina o săvârşesc în altar sfinţii slujitori, care îl închipuie pe Iisus Hristos, ea se săvârşeşte cu uşile împărăteşti închise, dacă slujeşte un preot, nu un arhiereu, fiindcă la început această Taină a fost săvârşită de Iisus Hristos într-un foişor în taină, pregătit ca pentru o solemnitate deosebită, de faţă fiind numai ucenicii Săi şi pentru ca Taina să fie apărată de priviri nevrednice spre o mai mare evlavie a credincioşilor, fiindcă inima şi ochiul omului sunt viclene şi pentru necurăţia şi viclenia lor, nu sunt vrednice să vadă Taina la care şi îngerii privesc cu frică.