Liturghia este atotputernică, atotlucratoare

Dacă lumea n-ar avea Preacuratul Trup şi Sânge al Domnului, ar fi lipsită de binele de căpetenie, binele vieţii celei adevărate (nu veţi avea viaţă în voi –In 6, 53); n-ar avea darul sfinţeniei, într-un cuvânt ar fi păgubită de toate bunurile cele adevărate, nestricăcioase. Toate acestea sunt acel de-viaţă-făcător aluat pe care luandu-l o femeie (în parabolă) – adică Biserica – l-a ascuns în trei măsuri de aluat, până ce s-a dospit toată [Mt 13, 33].

Da, acesta este adevăratul aluat al vieţii duhovniceşti, cereşti şi sfinte, pus în omenire, fiindcă sufletul este treimic, după cele trei puteri ale sale: raţiune, inima (afecte), voinţă; dreptatea, sfinţenia şi iubirea trebuia să pătrundă toate aceste puteri, în general viaţa omului: gândurile, cuvintele şi faptele.

Săvârşind cu evalavie şi inimă curată Liturghia, putem nădăjdui şi trebuie să nădăjduim ca prin ea să-i cerem lui Dumnezeu toate cele de trebuinţă sufletelor şi trupurilor noastre: iertarea păcatelor, sănătate, mântuire şi întru toate buna-sporire a celor în viaţă şi mila lui Dumnezeu, iertarea păcatelor şi odihna împreună cu sfinţii, tuturor celor ce s-au mutat de aici întru credinţă, pocăinţă şi nădejdea vieţii de veci. Liturghia este atotputernică, atotlucratoare, fiindcă închipuiţi-vă numai ce jertfă se aduce în ea!

Însuşi Fiul lui Dumnezeu Cel Unul- născut pentru mântuirea noastră, cum ar putea să nu ne dea nouă toate, împreună cu El [cf. Rm 8, 23]? Apostolul respinge ideea că n-ar putea fi aşa. Aşadar, preoţi ai sfintei Biserici Ortodoxe, cunoaşteţi şi reţineţi bine ce mijloc de a face milostiv pe Dumnezeu faţă de toţi oamenii şi faţă de întreaga lume se află în mâinile voastre; fiindcă aceasta este o jertfă a-toată-lumea şi de aceea străduiţi-vă să săvârşiţi întotdeauna Liturghia cu duh arzător, cu mintea şi cu inima la cele înalte, lepădând toată grija cea lumească.

O, ce Jertfă nepreţuită, înfricoşătoare, cerească şi mai presus de ceruri aduceţi! Minuanta şi înfricoşătoare chiar şi pentru puterile cereşti. Rugaţi-vă Domnului cu tărie, ca să puteţi săvârşi vrednic această minunată taină.

Publicitate

O neîncetată înjunghiere a Mielului lui Dumnezeu

Numai pentru că în sufletul căzut a rămas chipul lui Dumnezeu şi nu s-a pierdut cu desăvârşire, au fost necesare şi cu putinţă întruparea Fiului lui Dumnezeu şi întreaga iconomie a mântuire noastre, patimile, moartea, îngroparea şi învierea Lui.

Numai fiindcă în om au rams chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aceste atribute inestimabile, este necesară şi cu putinţă Liturghia, această neîncetată aducere-aminte a întregii vieţi pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos, a pătimirii, morţii, îngropării, învierii şi înălţării Lui, a prealuminatei comuniuni cu El. Ce măreţ privilegiu în om e faptul de a fi chip şi asemănare a lui Dumnezeu!

Dumnezeiasca Liturghie este o minune neîncetată şi măreaţă în Imaparatia harica a lui Dumnezeu; este, ca să spunem aşa, o neîncetată înjunghiere a Mielului lui Dumnezeu şi vărsare a Preacuratului Său Sânge; o aducere-aminte a pătimirii Sale răscumpărătoare, a morţii, Învierii, Înălţării şi a celei de-a Doua Veniri a Sa, fiindcă El S-a adus jertfă pe Sine Însuşi lui Dumnezeu – Tatăl [Evr 7, 27, cf. 9, 14 s.u.] pentru întreaga lume, o perpetuă aducere – aminte, prin care se sfinţesc toţi cei ce se împărtăşesc din ea; este jertfa Dumnezeului-Hristos adusă lui Dumnezeu, Tatăl Său, pentru noi păcătoşii, o jertfă ce continuă neîncetat şi va continuă până la sfârşitul lumii.

Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aduce de toate şi pentru toate: fiindcă Domnul pentru toţi a pătimit, a murit şi a înviat, şi de aceea întregului neam omenesc i se aduce acum şi mereu aminte, în toate zilele, de jertfa Lui şi ea se va da drept tuturor ce vor ce cred sincer şi care doresc mântuirea, drept mâncare şi băutură întru sfinţire şi înnoire, până la sfârşitul veacurilor, pentru ca toţi credincioşii să se poată mântui şi toţi păcătoşii care nu se căiesc să fie lipsiţi de apărare.