Necugetand la cele duhovniceşti, sufletul moare puţin câte puţin pentru Dumnezeu şi pentru aceste lucruri, rămâne surd faţă de ele. Ce poate fi mai important, mai măreţ, mai sfânt, mai dumnezeiesc, mai făcător de minuni, mai mişcător decât Liturghia? Dar mulţi dintre creştini sunt morţi şi surzi pentru ea; asistă fără nici un chef, rece, în timp ce privirile şi gândurile rătăcesc cine ştie pe unde.
De ce? Din pricină că n-au destulă credinţă în această Taină şi, mai cu seamă, fiindcă nu cugetă îndeajuns la măreţia, la sfinţenia, la puterea ei de-viaţă-făcătoare şi la roadele ei: înnoirea şi viaţa veşnică. Mulţi rămân surzi fiindcă au inima alipită de bogăţiile cele vremelnice, stricăcioase, de desfătările vieţii, de tot felul de pofte trupeşti. Pentru aceasta se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem [Evr 2, 1].
Cât de josnici, de pământeşti, de pătimaşi, de nevrednici de Liturghie – de această slujire a lui Dumnezeu, cerească şi mai presus de ceruri, împlinită de Dumnezeu în nemărginita Sa iubire de oameni! – suntem noi. Venim la Liturghie cu împrăştierea noastră, cu patimile noastre şi visele noastre pământeşti, cu necurăţia şi deşertăciunile noastre, cu ordinele şi calculele vieţii de fiecare zi, de care sufletul nostru nu se poate dezlipi nicicum.
Ia seamă, suflete de creştin, ce se cântă la începutul Liturghiei: Unule-Născut, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte şi ai primit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Măria, Care neschimbat Te-ai întrupat şi rastignindu-Te Hristoase, Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat; Unul fiind din Sfântă Treime, împreună mărit cu Tatăl şi cu Duhul Sfant, mântuieşte-ne pe noi! Ai auzit? Dumnezeu S-a întrupat pentru tine, S-a făcut om…Simţi oare ce înseamnă aceasta? Te înalţă oare aceasta? Te desprinde de pământ?
Priveşte cât de îngăduitor, înfricoşător, minunat şi grozav se apropie de noi Împărăţia luiDumnezeu. Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. : Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ! Ce bucurie, ce încântare, ce minune! Care este împărăţia aceasta ? Biserica lui Hristos.
Sfântul Ioan de Kronstadt 