Bună întocmire în bisericile noastre!

Ca şi locaşul bisericesc ortodox, tot aşa şi obiectele ce îi aparţin – sfântul prestol, jertfelnicul, iconostasul şi în general, întreaga iconografie bisericească şi de asemenea dumnezeieştile slujbe ale Bisericii, cu toate rânduielile lor, sunt întruparea unei măreţe şi mântuitoare idei: şi anume că Biserica ortodoxă este Trupul Său, iar El, Domnul – Capul Care strânge laolaltă mădularele cereşti şi pământeşti ale Bisericii şi chiar pe îngerii înşişi; că El este unsă Împărăţiei, ca şi Preacurata Să Maică; că El a deschis această uşă cu crucea Sa; că prin El firea omenească cea stricată de păcat s-a făcut bine-mirositoare (tămâia), s-a luminat (lumina lumânărilor), s-a încălzit şi s-a făcut vie, ea care se răcise şi murise, s-a sfinţit şi îndreptat (prin sfinţi), s-a învrednicit de fericire (Fericiţi cei săraci cu duhul…) etc. Etc.; a fost înfiată (prin botez), a fost îndumnezeită (prin împărtăşanie), curăţită (prin pocăinţă), a fost miluită şi este miluită (Doamne miluieşte); că El a împărăţit dar a rămas printre noi (Domnul a împărăţit), învaţă, face minuni, vesteşte viitorul (Apocalipsa), pătimeşte, moare, înviază, se inalata la cer, pentru noi (fără a se despărţi de noi însă), ne paşte, ne conduce (ierarhii), ne îndrumă spre desăvârşire. Minunată bună întocmire în bisericile noastre! Gânduri minunate!

Prin biserică pământul se uneşte cu cerul, sau, altfel spus, biserica este un cer pământesc. Ea este adevăratul element al sufletelor noastre; aici este hrana noastră duhovnicească, băutura noastră duhovnicească (în sfintele cântări şi citiri), dulceaţa, frumuseţe nestricăcioasă, putere, lumină, înnoire, adevărata slavă, înţelepciune; aici este un liman liniştit când ne înconjoară furtuna păcatelor, de care, nu putem scăpa în lume; curăţire şi spălare de întinăciunea păcatelor; comoara şi avere nestricăcioase; aici este izvorul vieţii duhovniceşti şi începătura unei vieţi cereşti, drepte şi sfinte; aici este cea mai strânsă unire cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii. Biserica este pentru un creştin o comoara nepreţuită.

Intrând în timpul Dumnezeieştilor slujbe în biserica lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci şi fără de sfârşit, Creatorul a toată creatura, suneti ca şi cum aţi fi trecut pragul timpului şi auziţi neîncetata lăuda adusă Celui veşnic şi celor bineplacuti Lui care s-au învrednicit de viaţa veşnică. Aici învăţaţi voi înşivă să nu vă legaţi de ce este vremelnic şi trecător, ci să năzuiţi spre ce este statornic şi veşnic, nestrămutat şi neschimbat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s