Locaşul bisericii este loc de sfinţire a creştinilor, casă de rugăciune, de preamărire şi mulţumire Creatorului şi Răscumpărătorului nostru, loc de comuniune cu Dumnezeu şi de îndumnezeire. În biserică este viaţa cerească pe pământ şi împreună-şedere cu îngerii. Scris este: şi va fi casa Mea casă de rugăciune [Lc 19, 36], a spus Domnul. Casei Tale se cuvine sfinţenie întru lungime de zile [Ps 92, 7].
Sfântul împărat şi proroc (David), înfăţişează cu entuziasm în mulţi psalmi ai săi folosul şi necesitatea templului (bisericii) pentru om. Ce spun însă, în zilele noastre, liber-cugetătorii şi oamenii răzvrătiţi? N-au nevoie de biserică, mă pot ruga şi acasă. Acasă? Adică în sălaşul păcatului şi al deşertăciunii.
În locaşul bisericii, mai cu seamă în biserică se produce apropierea sufletelor credincioase care Îl căuta pe Dumnezeu, de Prototipul lor, Începătorul şi Creatorul a toate; aceasta se întâmpla mai cu seamă în timpul Liturghiei ai al împărtăşirii cu Sfintele Taine, al vorbirii lor iubitoare şi cucernice cu Dumnezeu, al mulţumirii şi laudei lor, al logodirii lor cu El. Biserica este cerul pe pământ, cu tronul lui Dumnezeu. Aici găsim întotdeauna pe Maica Domnului, toate puterile cereşti, pe toţi sfinţii care au bineplacut lui Dumnezeu – aceşti oameni care au atins desăvârşirea.
Stai în biserică ca şi cum te-ai afla în cer, cu Dumnezeu, fiindcă în biserică totul este ceresc: aici se proslăveşte numele lui Dumnezeu – Tatăl şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Biserica este casă de rugăciuni, casă în care se săvârşesc Tainele ce stau înaintea cerului; unde totul rosteşte cuvânt de slavă; aici este preaslăvită şi chemată să mijloceasac pentru noi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, toate puterile cereşti şi toţi sfinţii – aceşti îngeri pământeşti şi oameni cereşti; aici sunt proslăvite virtuţile cereşti ale sfinţilor; aici are loc rugăciunea obştească, nu pentru ceva din cele ale vieţii, ci pentru mântuirea sufletului şi iertarea păcatelor, pentru sporirea în tot lucrul bun şi pentru ca să ne dea sufletelor noastre fericită nemurire – o rugăciune pentru toţi. Când intri în biserică şi stai în ea trebuie să laşi deoparte toată grija lumească.
Sfântul Ioan de Kronstadt 