Noi venim la biserică aducând duhoarea păcatelor noastre; Sfânta Biserică îi aduce întotdeauna lui Dumnezeu bună-mireasma cădelniţei dar şi bună-mireasma rugăciunilor şi nevoinţelor sfinţilor, ca bună-mireasma duhovnicească şi ca semn al mijlocirii lor pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Noi aducem inimi răcite; Biserica aduce făclii aprinse, pe sfinţii lui Dumnezeu şi flacăra lumânărilor şi candelelor.
Cu adevărat biserica este un cer, mai cu seamă altarul, iar preotul, atunci când se afla în altar, trebuie să lase deoparte toate dorinţele pământeşti care omoară în el viaţa duhului şi îl rup de Hristos, de harul Său, de lucrarea Sa mântuitoare, de întreaga Sa economie, de dragostea ce I se cuvine Lui, precum şi omenirii oe care a mântuit-o.
Sfântul Ioan de Kronstadt 