Chipul Mântuitorului, ca prototip al nostru, ca model al nostru în viaţă, stă pe primul loc lângă uşile împărăteşti; vine la rând Preacurata Sa Maică în partea stânga, fiindcă prin Ea am fost îndumnezeiţi şi am fost duşi în rai. Cum trebuie să ne purtăm întotdeauna în biserică în timpul dumnezeieştilor slujbe? Cu credinţă, cu cucernicie, cu frică de Dumnezeu, deoarece suntem în casa lui Dumnezeu, unde neîncetat, ziua şi noaptea sunt ochii şi inima lui Dumnezeu, unde Dumnezeu cu mii de ochi mai strălucitori decât soarele îi vede pe cei ce vin la biserică, pe cei ce se roagă şi pe cei ce nu se roagă, rasplatindu-i pe cei râvnitori cu pace şi iertarea păcatelor şi pedepsindu-i pe cei neravnitori prin lipsirea de harul Său.
Creştinul însuşi este un templu al Duhului Sfânt şi se cuvine să fie sfânt cu sufletul şi trupul, să vină în biserica lui Dumnezeu pentru sfinţire, luminare, mângâiere. Slujind lui Dumnezeu pe pământ, în biserica pământească, ne pregătim pentru a sluji lui Dumnezeu în ceruri. Acolo îl voi slăvi pe Domnul în vecii vecilor; aici însă, în timp, voi pricepe prin a-I proslăvi puterea Sa (din stihurile pentru mucenici, de la canonic).
Este oare, pe pământ loc mai înalt, mai luminos, mai binefăcător decât biserica lui Dumnezeu? Nu! Fiindcă în ea este prestolul lui Dumnezeu, în ea se săvârşesc înfricoşătoarele Taine, în ea estre înnoirea; aici e pogorârea Duhului Sfânt, aici e arătarea Treimii de-viaţa-făcătoarele taine, aici este înnoirea şi îndumnezeirea noastră, aici este rugăciunea necontenită a Bisericii pentru noi, atât timp cât suntem în viaţa cât şi după moarte; aici ni se ridică povara păcatelor; aici ni se dezleagă păcatele; aici e rugăciunea cu un singur suflet şi obştească; aici este mângâierea Duhului Sfânt; aici este întărirea şi încingerea cu o putere mai presus de noi, neputincioşii.
Cât de mult iubea casa lui Dumnezeu de-Dumnezeu-purtătorul împărat şi proroc David! Cât de mult o iubea şi Mântuitorul nostru, Hristos Domnul, în zilele trupului Său! Dar Maica Domnului, care a fost crescută în ea, în Sfânta Sfintelor! Cât de mult iubeau apostolii casa lui Dumnezeu!