Cine nu merge la Biserică şi la dumnezeieştile slujbe şi cine n-a auzit de economia lui Dumnezeu privitoare la mântuirea noastră, care n-a auzit şi nu ştie nimic de oamenii lui Dumnezeu cei minunaţi, sfinţi şi binefăcători, acela îşi va pierde cu desăvârşire fizionomia morală şi nu va putea cunoaşte de ce este în stare omul când este umbrit de harul lui Dumnezeu, inaltandu-se moral deasupra simţurilor şi sporind în iubire de Dumnezeu, în predarea totală Lui; cu ce virtuţi şi cu ce fapte de seamă se împodobeşte şi de câtă fericire se va învrednici; până la ce împărătească înălţime se poate urca ştiind că Apostolul Pavel a fost răpit până la al treilea cer şi a văzut lucruri despre care nu se poate grăi, pe care ochiul omenesc nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit – iată ce a pregătit Domnul celor ce-L iubesc pe El.
Dar voi schimonosiţi fizionomia voastră morală, uitaţi scopul existenţei voastre şi trăiţi în lipsa unui sens moral şi fără un tel, supunandu-vă fără crâcnire patimilor şi poftelor.
De ce anume se lipsesc cei ce se îndepărtează de Biserică şi de dumnezeieştile slujbe, de participarea la ea cu mintea şi cu inima? Se lipsesc de cele mai preţioase şi mai vii izvoare: de lumina duhovnicească, de însuşirea de către Dumnezeu, de pace, de libertatea duhului, de bucuria în Duhul Sfânt, de comuniunea vie cu Dumnezeu; se răcesc faţă de Dumnezeu, se sălbăticesc şi se înstrăinează de rugăciune şi de orice sfinţenie, mintea şi simţurile li se învârtoşează, se abrutizează faţa de tot ce este spiritual şi devin incapabili să judece sănătos asupra celor duhovniceşti, cad în rătăciri grosolane, pierd din vedere adevăratul scop al vieţii, urmărind numai scopuri pământeşti, cel mai adeseori josnice, pătimaşe, nedemne de numele de om, îşi supun gândurile şi sentimenetele unei condiţii josnice, devin robi ai stricăciunii.
Sfântul Ioan de Kronstadt 