Copiii mei, sufăr pentru voi, până când Hristos va lua chip în voi [Ga 4, 19]. În sufletele voastre trebuie să ia chip Hristos, adică dreptatea şi sfinţenia, blândeţea, smerenia, “înţelepţiţi-vă întru cele înalte, unde este Hristos”. Icoanele lui Hristos, ale Maicii Domnului şi sfinţilor sunt mijloace ajutătoare prin care trebuie să-L facem pe Hristos să ia chip în noi şi să se întipărească în noi virtuţile sfinţilor.
De ce nu poate creştinul să ducă o viaţa adevărată fără Biserică (casă a rugăciunii), fără dumnezeieştile slujbe, fără participarea la taine? Fiindcă omul este fiinţa căzută, coruptă, întinată în păcat sau de mari şi funeste patimi, este prizonierul nenumăratelor sale patimi; este şi ţinta permanentă a diavolului, cel ce a luat în robie neamul omenesc şi care ţinteşte mereu cu săgeţile sale bine ochite în oameni; o fiinţa rănita peste tot, bolnavă de păcat, urât mirositoare din pricina nenumăratelor sale patimi, desfrânată şi potrivnică lui Dumnezeu nu poate fi în comuniune cu El, cât timp nu se pocăieşte, nu se schimbă în bine, nu se leapădă de păcat, nu se îndepărtează de la năravurile şi deprinderile păcătoase, dacă nu agoniseşte credinţă, duh de rugăciune şi pocăinţă, nu se împodobeşte cu înfrânarea, blândeţea, smerenia, simplitatea, predarea totală lui Dumnezeu şi Sfintelor Sale Biserici.
Biserica noastră ne este luminătoare şi vindecătoare; în ea găsim sfinţire şi împăcare cu Dumnezeu, îndumnezeire.
Sfântul Ioan de Kronstadt 