Sfinţii ne ajuta în nevoi ca şi cum n-ar fi murit

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui ! Odată cu sfârşitul fiecărui an a venit din nou pomenirea iernatică a marelui sfânt al lui Dumnezeu şi stâlp al Bisericii Ortodoxe, Ierarhul Nicolae al Mirei Lichiei, Făcătorul –de-minuni; ea se prelungeşte, an de an de mai bine de un mileniu şi jumătate: intr-atât de slăvită, de neveştejită, vie şi  roditoare este amintirea sfinţilor lui Dumnezeu!

Monumente vii ale acestui sfant al lui Dumnezeu se inalata în toată lumea în nenumărate inimi ale oamenilor din toate veacurile, fiindcă minunile lui binefăcătoare faţă de oamenii care-l cheamă cu credinţă sunt nenumărate pe pământ şi pe mare. Prin slăvita sa pomenire sfântul da mărturie cu mare glas şi în auzul tuturor despre credinţa noastră plăcută lui Dumnezeu şi mântuitoarea noastră; despre viaţa nemuritoare ce va fi şi despre dreapta răsplătire de care vor avea parte toţi oamenii, despre paza neclintită cu care Dumnezeun înconjoară Sfântă Biserică faţa de care sfântul lui Dumnezeu s-a arătat râvnitor în timpul vieţii; despre marea sa îndrăzneală în faţa lui Dumnezeu şi despre puterea sa de a mijloci pentru noi.

Amintirea  sfinţilor lui Dumnezeu trăieşte veşnic în Sfânta Biserică a lui Hristos, nu însă aşa ca amintirea oamneilor ce s-au proslăvit prin ceva anume în lumea aceasta, fiindcă lumea trece şi poftele ei, şi cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac [1 in 2, 17]. Lumea imită Biserica în privinţa imortalizării amintirii bărbaţilor slăviţi şi, în acelaşi timp, vrea să umbrească luminoasa amintire a sfinţilor, nerecunoscandu-le vrednicia şi veridicitatea celor ce se povestesc despre ei, spunând că aceste povestiri sunt poveşti şi basme; dar adevărul Bisericii triumfă şi amintirea sfinţilor lui Dumnezeu se reînnoieşte în fiecare an, cu noi minuni binefăcătoare săvârşite de ei şi de sfintele lor moaşte şi icoane, iar monumentele neînsufleţite ale oamenilor lumii acesteia se deterioreaza şi se dărâmă cu timpul şi cad în uitare.

Oamenii mărginiţi ai veacului acestuia, mânaţi de necredinţă, trufie şi viclenie, ne învinuiesc pentru cinstirea sfinţilor şi icoanelor lor, acuzandu-ne pe nedrept de idolatrie şi cum că le împodobim peste măsură; ei înşişi însă se străduiesc din răsputeri ca să înalţe oamenilor din lume care s-au remarcat cu ceva monumenete costisitoare, care nu spun nimic oamenilor neinstruiţi şi foarte puţin celor instruiti, fiindcă oamenii culţi ştiu şi fără ajutorul monumentelor prin ce anume s-au evidenţiat oamenii renumiţi. şi astfel, slăvită şi binefăcătoarea amintire a sfinţilor este veşnică şi neveştejită după cuvântul împăratului şi psalmistului David: Dreptul fi-va veşnic întru pomenire şi nu se va teme de zvonul cel rău.

Este deosebit de folositor şi de instructiv să fie săvârşită minunata pomenire a sfinţilor, din an în an, în cântări şi în citiri, în sfinţite şi de biruinţă slujbe, fiindcă în acest chip învie şi se înnoiesc în sufletele noastre chipul lor sfânt, faptele şi minunile lor, credinţa lor nezdruncinată, viaţa lor de după moarte, mijlocirea şi inteventiile lor pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Dacă cei ce se numesc creştini ar citi sau ar da ascultare în simplitatea inimii, povestirilor despre viaţa şi minunile sfinţilor şi ar vrea să le urmeze exemplul, după puteri, în viaţa lor, o! Cât de tare ar fi atunci credinţa creştinilor; cum s-ar mai schimbă moravurile spre bine: fiindcă sfinţii au fost oameni pătimaşi că şi noi, dar cât de minunat s-au schimbat prin credinţa şi prin sârguinţa lor către Dumnezeu, prin râvna către faptele bune, prin înfrânare, răbdare, post şi rugăciune şi prin faptele milosteniei.

Ei s-au asemănat îngerilor şi lui Dumnezeu însuşi, şi de aceea Dumnezeu i-a cinstit cu slavă veşnică, slavă a minunilor şi semnelor, a vieţii fără de moarte. Sfinţii ajută şi după moarte creştinilor care trăiesc cu cucernicie pe pământ, atât unor persoane individuale, cât şi oraselor şi împărăţiilor şi se arată în chip văzut oamenilor cucernici cu puternicul lor ajutor. De câte ori Sfântul Ierarh Nicolae Făcătorul-de-minuni nu s-a arătat pe pământ şi pe mare, în toate ţările unde a fost chemat cu credinţă! Pe câţi oameni nu i-a izbăvit de la moarte! De câte ori nu s-au arătat cu ajutor ceresc Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul –de-biruinţă sau Sfântul Serghie din Radonej şi mulţime de alţi sfinţi! Sfinţii ne ajuta în nevoi ca şi cum n-ar fi murit ca şi cum trăiesc împreună cu noi.

Minunatele arătări ale sfinţilor din lumea de dincolo de mormânt ne fac dovada vieţii viitoare fără de sfârşit şi a necontenitei purtări de grijă a lui Dumnezeu faţă de sfânta Biserică a Sa care luptă pe pământ şi ne slujesc dret puternic îndemn către toată fapta cea bună şi pregătire pentru viaţa viitoare. întocmai cum în nişte pepiniere de pe pământ se sădesc puieţi de arbori şi flori pentru a fi răsădiţi apoi intr-o grădină cerească, aşa şi creştinii sunt ca nişte răsaduri tinere sădite în Biserică că intr-o Grădina cerească care, atunci când vor ajunge la maturitate, vor putea fi răsădite în Grădina cerească veşnică, pentru a creşte în desăvârşire şi a aduce roadele vieţii veşnice şi ale fericirii veşnice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s