Simţi tu, oare, această legătură, vie, cu cerul?

Numai în Biserică, Care este stâlpul şi temelia adevărului, omul dobândeşte adevărata cunoaştere de sine – despre originea, despre crearea sa după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, despre căderea şi stricăciunea sa prin păcat, despre retaurarea, sfinţirea, înnoirea şi împăcarea cu Făcătorul şi Legiuitorul, cu Proniatorul şi Mântuitorul său. Dară fără îndrumarea Bisericii, omul, fie el cât de cultivat şi cu cele mai mari aptitudini cade în cele mai mari şi mai păgubitoare rătăciri, ca şi scriitorul nostru rus Lev Tolstoi.

Membrii Bisericii cereşti – patriarhii, prorocii, apostolii, sfinţiţii ierarhi, mucenicii, cuvioşii, doctorii fără de arginti, nebunii pentru Hristos şi toţi sfinţii – sunt mădulare vii, care au legături vii strânse cu Biserica pământească, cu toţi ierarhii, cu toţi sfinţii slujitori şi cu toţi mirenii ortodocşi. Ei ne vin în ajutor mijlocind pentru noi înaintea lui Dumnezeu prin rugăciunile lor, prin minunile lor şi adesea prin arătările lor minunate. Simţi tu, oare, omule, această legătură vie, cu cerul? Simţi tu, oare, această legătură, vie, cu cerul? Simţi tu, oare această legătură neîntreruptă a Bisericii cereşti cu Biserica pământească, mai cu seamă în timpul dumnezeieştilor slujbe?