Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, îl voi trimite la voi [in 16, 7]. La răscumpărarea neamului omenesc au luat parte deopotrivă toate Persoanele Sfintei Treimi. Duhul Sfânt îi face pe oameni să-şi însuşească răscumpărarea neamului omenesc săvârşită de Iisus Hristos. El lucrează asupra minţii şi inimii lor, curată, luminează, sfinţeşte, întăreşte, mângâie în întristări, boli, năpaste; păzeşte Biserica neatinsă şi neştirbită apărând-o de orice atacuri ale vrăjmaşilor, biruie pe toţi vrăjmăşii, dă în vileag ereziile, dezbinările, sectele.
Împărate ceresc, Mangaietorule…îl numeşti pe Duhul Sfânt Mângâietorul, fiindcă El este intr-adevăr, aşa, după fiinţa Lui. Dar îţi este El oare Managaietor în viaţa ta? Nu cumva altceva îţi este mângâiere, ceva lumesc, trupesc, ceva păcătos? Poate onorurile lumeşti, poate banii, poate podoaba locuinţei sau a veşmintelor, poate desfătarea la teatru, la circ, la hipodrom, în jocuri, dansuri, serate şi în alte îndeletniciri de ruşine şi distracţii lumeşti, poate citirea de cărţi deşarte şi ziare?
Mângâierea Duhului Sfânt este o mângâiere cerească, nestricăcioasă, mângâierea sfinţeniei, dreptăţii, milei, compasiunii faţă de semeni, biruinţa asupra patimilor cu care se luptă creştinii şi înlăturarea lor, mângâierea conştiinţei curate, a rugăciunii sincere, mângâierea pocăinţei sincere, mângâierea biruinţei supra ereziilor, sectelor, dezbinărilor. Cea mai mare parte a mângâierilor omeneşti sunt deşertăciuni, ca oamenii înşişi.