Atunci când a trebuit să se facă un bilanţ al păcatelor omeniriii a reieşit că ele sunt “zece mii de talanţi”, adică mulţime fără număr, mai multe decât nisipul mării şi nici un mijlocitor, nici un înger nu putea plăti dreptului Dumnezeu această datorie afară de singur Fiul lui Dumnezeu, Cel Preasfânt şi fără-de-păcat; numai El a putut împlini pentru noi toată dreptatea; numai El, binecuvântat fie în vecii vecilor, a putut lua asupra Sa blestemul nostru şi să ne izbăvească de el, daruindu-ne binecuvântare. Numai El a putut să pătimească drept răscumpărare pentru noi, să moară şi să ne izbăvească de moartea veşnică.
Cât de mult trebuie să-L iubim, să-I mulţumim, să-L slăvim şi să-I împlinim sfintele sale porunci!
învierea din morţi a lui Hristos ne aduce aminte, în primul rând de învierea duhovnicească, cea care trebuie să se săvârşească în noi în fiecare zi printr-o pocăinţă tainică, fiindcă noi păcătuim necontenit şi muţim prin păcat, lăuntric, în adâncul sufletelor noastre, bunăoară prin mânie, prin gânduri rele, în general prin feluritele patimi ale vieţii; în al doilea rând să ne aducem aminte de învierea obştească a tuturor oamenilor în ziua cea de pe urmă şi că trebuie să fim gata mereu să-L întâmpinăm pe Domnul la a doua a Sa slăvită şi înfricoşătoare venire.
Sfântul Ioan de Kronstadt 