Pomenirea morților

Untdelemnul (în greceşte “elei”) înseamnă milă şi slujeşte ca semn al milei lui Dumnezeu revărsate necontenit asupra noastră; untdelemnul care arde în faţa icoanelor înseamnă mila lui Dumnezeu revărsată neîncetat asupra noastră, dar şi jertfa noastrac de mulţumire pentru această milă, precum şi continuitatea vieţii noastre, asemeni untdelemnului sau focului duhovnicesc.

Îi pomenim în rugăciuni pe cei vii sau pe cei morţi pentru ca şi Domnului să-i fie tot atât de uşor şi cu putinţă să miluiască persoanele pomenite, pe cât ne este nouă de uşor să le rostim numele. Dacă Stăpânul nostru se arăta atât de bun şi de milostiv încât îşi pleacă urechea la rugăciunile noastre izvorâte din inima, dacă miluirea atârnă uneori de o rugăciune făcută din inima şi chiar de simplă rostire a numelui Sau, de ce nu rostim şi noi, în rugăciunile noastre, în virtutea iubirii creştine numele strămoşilor, părinţilor, fraţilor noştri, ale rudeniilor, prietenilor şi cunoştinţelor.

Publicitate

Bunavoirea lui Dumnezeu se afla întreagă în fiecare biserică

Binecuvântarea lui Dumnezeu- Tatăl sălăşluieşte întreagă pe toate jertfele sau prestolurile bisericilor creştine ortodoxe, fiindcă Dumnezeu – Tatăl a glăsuit despre Fiul sau aşa: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit [Mt 3, 17]. în fiecare biserică sălăşluieşte în Sfintele Taine de pe Sfântul Prestol, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul –Născut. Aşadar, bunavoirea lui Dumnezeu se afla întreagă în fiecare biserică.

Fraţilor! Prindeţi cu urechea inimii fiecare cuvânt al Mântuitorului din Evanghelie şi aşezaţi-vi-l în inima; acesta nu este cuvânt omenesc, cuvânt care de multe ori este mincinos, găunos, fără putere, aducător de nenorociri, ci cuvânt al lui Dumnezeu, cuvânt al adevărului, cuvânt atotputernic. Fiecare cuvânt al Domnului este viaţa pentru noi şi tot ce a spus Mântuitorul se va împlini până la o iotă – nimic nu va trece.

Aici pe pământ, toate năzuiesc spre lumina soarelui, a lunii sau a focului, şi nu vor, le e urât şi tânjesc când se afla în întuneric; dar marea majoritate a oamenilor nu căuta lumina veşnică a împărăţiei Cerurilor şi nu se înspăimântă de întunericul veşnic şi de nepătruns; ba chiar multora le place să fie în întunericul păcatului şi nu vin la lumina, ca să nu se dea în vileag faptele lor. Fraţilor şi surorilor care aţi căzut în întuneric, năzuiţi spre lumina veşnică, părăsiţi cât mai repede cu putinţă întunericul veşnic,  timpul zboară repede! Eu sunt Lumina lumii; Cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii! [în 8, 12]. Citiţi Evanghelia: iată soarele nostru!