La săvârşirea Liturghiei tot neamul creştinesc dreptmăritor e adus la un numitor comun : adică la Trupul cel Unul al lui Hristos (Biserica este Trupul lui Hristos), şi Capul ei unic – Hristos, iar cel ce săvârşeşte această dumnezeiască slujba a-toată-lumea, cu adâncă credinţă şi cu dreptate în inima, lucrează mântuitor şi activ supra întregii Biserici soborniceşti asupra tuturor celor trei părţi ale sale : cerească, pământească şi subpământeană. Să dea Dumnezeu că această slujbă să fie săvârşită întotdeauna cu evalvie, cu inima curată, cu o inima în care să încapă întreaga plinătate a Bisericii!
Pe care mai înainte i-a hotărât, pe aceştia i-a şi chemat [Rm 8, 29]. Domnul m-a învrednicit cu slujirea preoţească, cea mai măreaţă după slujirea împărătească a Lui şi de către oamneii Lui, a Ziditorului şi a zidirii Lui: slujirea preotului este o slujire mijlocitoare, împăciuitoare, luminătoare, lucrătoare a tainelor, îndrumătoare duhovniceşte, sfinţitoare, înnoitoare, desăvârșitoare, îndumnezeitoare. Ea îl înalță pe om până la ceruri şi chiar mai presus de ceruri, când se săvârșește Taina Euharistiei, Taina Preacuratului Trup şi Sânge al lui Hritos; atunci preotul însuşi se uneşte tainic şi ființial cu Domnul, în Taina împărtăşaniei şi îi uneşte pe oameni cu Dumnezeu şi slujeşte ca un mijlocitor al îndumnezeirii lor.
Domnul ţi-a încredinţat o comoara nepreţuită: sufletele nemuritoare ale oamenilor răscumpărate cu Sângele Lui; să nu precupeţeşti nimic pentru a le sluji, nici o osteneală, nici măcar viaţa, pentru că să le mântuieşti şi să le duci la împărăţia cerurilor, gătită lor încă de la facerea lumii. Să nu ai afecţiune pătimaşă faţa de nimeni, să nu aţipeşti, să nu dormi, să nu te leneveşti, iubește oile cuvântătoare ale Domnului, binele lor veşnic din toată inima; luptă, lucrează neîncetat pentru binele lor, întăreşte-te şi îmbărbătează-te împotriva puterilor vrăjmaşe şi plata ta va fi multă în ceruri.
Sfântul Ioan de Kronstadt 