A nu te împărtăşi multă vreme cu Sfintele Taine e o nenorocire; sufletul începe să răspândească duhoarea păcatului, puterea acestuia crescând pe măsură cât timp nu ne cuminecăm cu Dătătorul-de-viaţă.
Ce taină mântuitoare, indumnezeitoare, a predat Domnul în mâinile preotului atunci când i-a încredinţat săvârşirea prin harul preoţiei şi cu puterea Sfântului Duh de-viaţă-făcătorul, taina preacuratului Sau Trup şi Sânge. Câtă sfinţenie şi câtă fericire duhovnicească se cuvine să aibă persoanele care săvârşesc această taină cerească şi care împărtăşesc adeseori cu ea aducând la rândul lor fericire şi bucurie mulţimii norodului care se împărtăşeşte. Ce plină de lumină şi de slavă este acea Biserică ce are asemenea Taine predate ei de însuşi Domnul – Viaţa a toate şi pe care le-a păstrat neschimbate sfinte de la începuturi până acum!
Ce măreţie înfricoşătoare, ce dreptate nesfârşită, ce bunătate nemăsurată cuprinde în sine jertfa pe care o aduce preotul la săvârşirea Liturghiei a toată lumea şi cum trebuie să fie preotul care aduce asemenea jertfe! De câtă iubire de oameni trebuie să fie pătruns; cât de sfânt trebuie să fie, lipsit de orice patimă! Cum trebuie să se pregătească întotdeauna pentru slujirea Liturghiei !
Sfântul Ioan de Kronstadt 