E nevoie de ajutorul unui har atotputernic

Ce va fi cu omul care, căzând din corabie în apă şi văzând funia care I se aruncă sau luntrea trimisă că să-l salveze, nu numai că nu se agaţă de funie sau de luntre, ci le respinge! Piere în adânc. Aşa şi creştinii cărora li se dă din cer spre mântuirea de veşnică pieire ceva ca un colac de salvare: Sfintele Scripturi, toate Tainele, cu cea mai mare dintre ele – taina Trupului şi Sângele lui Iisus Hristos. Luntrea salvatoare este Biserica lui Hristos. Cine o respinge acela va pieri de bună seamă plătind astfel pentru mândria, nebunia, înfumurarea, patima josnică sau capriciul sau.

Aşa cum nu poate etiopianul să-şi schimbe pielea (din neagră în albă) şi nici râsul blana lui tărcată, tot aşa nici voi nu puteţi face binele după ce aţi deprins răul: aceasta înseamnă că răul se află în noi de când am fost zămisliţi, se află în firea noastră căzută prin păcat şi de aceea fără un har deosebit de sus şi fără ajutorul lui Dumnezeu omul nu poate face prin el însuşi un bine curat şi aproape toate faptele lui bune pornesc din iubirea-de-sine, dintr-un anumit calcul, lăcomie, falsă bunăvoinţă, sete de mărire, dorinţa de a obţine slava omenească, sau din frică, din starea de rob faţă de puternicii lumii acesteia.

După cum harapul nu-şi poate schimba pielea, s-o facă din neagră albă, iar jivina numită râs nu-şi poate da blană tărcată pe una de altă culoare, tot aşa nici voi nu puteţi face binele după ce v-aţi obişnuit cu răul şi cu viclenia. E nevoie de ajutorul unui har atotputernic, venit de sus.

Publicitate

În sfinţii lui Dumnezeu sunt întruchipate toate virtuţile

Au existat pe pământ din rândul sfinţilor care au bineplacut lui Dumnezeu oameni departe văzători care cunoşteau gândurile de taină ale inimilor. Oare Maica lui Dumnezeu să nu ne cunoască totdeauna gândurile, Maica lui Dumnezeu în Care, s-a sălăşluit în veacuri nesfârşite Ochiul atotvăzător – Dumnezeu însuşi?!

Pântecele sfinţilor este iubirea de oameni, binele, mişcarea spre milostenie şi compasiunea faţă de toţi. Poate oare pântecele Maicii lui Dumnezeu să nu fie iubirea de oameni, nici mişcarea spre milostenie? Nu! Ea este ocean de milă şi mărinimie.

în sfinţii lui Dumnezeu sunt întruchipate toate virtuţile: în cuvioşi – fecioria şi răstignirea cărnii împreună cu patimile şi poftele ei; în cei fără de arginti – neagonisirea banilor (potrivnică iubirii de arginti); în mucenici – nepăsarea faţa de trup şi faţa de viaţa însăşi; în drepţi – dragostea de dreptate, în general; în Preasfânta Fecioară de-Dumnezeu-Născătoarea – dragostea de curăţie feciorelnică, smerenia, ascultarea. Ia din toate acestea ce vrei: izvoarele sunt multe şi nu seacă niciodată!