Chiar dacă omul nostru cel din afară trece, cel dinăuntru se înnoieşte însă în fiecare zi [2 Co 4, 16]. Stricăciunea a intrat în lume prin păcat; nestricaciunea a înflorit prin împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu; nici un om nu putea să împlinească pe de-a-ntregul această dreptate; a împlinit-o doar Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu –om. El Singur dezrădăcinează stricăciunea omenirii păcătoase după credinţa ei.
El Singur a deschis din belşug izvoarele nestricaciunii în Biserica Sa prin credinţa şi prin naşterea din nou în noi: Botezul, prin bună-mireasma Mirungerii prin care ni se da Duhul Sfânt, prin Care tot sufletul viază şi cu curăţie se înaltă; El restabileşte mereu nestricaciunea în noi, în noi cei care păcătuim mult în tot ceasul, prin Taina Pocăinţei şi prin împărtăşirea Sfintelor Taine, prin rugăciuni şi prin dumnezeieştile slujbe de fiecare zi, prin citirea şi ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi ascultarea de El.
Edificiul mântuirii noastre veşnice se construieşte timp îndelungat; el are o temelie deosebit de durabilă şi drept constructor un Artist de o nesfârşită iscusinţă, atot-puternic şi atotbun: însuşi Hristos Iisus, Domnul Cel Veşnic este constructorul ei, Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt. Fericiţi toţi cei ce li se alătură cu inima deschisă şi cei care iau parte la ea!
În acest chip, fraţilor, voi toţi, ca nişte pietre vii, va zidiţi într-un templu duhovnicesc, înălţaţi jertfe duhovniceşti bineplăcute lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Domnul nostru [1 Ptr 2,5], nădăjduind cu tărie să dobândiţi veşnica mântuire în Iisus Hristos, prin credinţa voastră şi prin faptele iubirii. O, cât de înţelept alcătuit este edificiul manturiii noastre! Cât de rezistent! Ce călăuze şi mijlocitori are însuşi Domnul, Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, îngerii Domnului, sfinţi ai lui Dumnezeu! Întăreşte-ne Doamne! Luminează-ne Doamne!
Sfântul Ioan de Kronstadt 