Slavă Bisericii Ortodoxe!

La orice slujba dumnezeiască bisericească, fie ea privată, la casa creştinului, fie ea comunitară, în faţa ochilor duhovniceşti ai creştinului ortodox se înfăţişează ideea trupului duhovnicesc unic, care este Trupul lui Hristos, stâlpul şi temelia adevărului, al cărui Cap este însuşi Hristos Dumnezeu. Aceasta este Biserica lui Hristos, sau Trupul duhovnicesc al lui Hristos alcătuit din trei părţi: una cerească, alta pământească, alta fiind cea a celor aflaţi în întunericul iadului.

De aceea Sfânta Biserică pământească (sau partea pământească) mijloceşte în fiecare zi prin rugăciunile sale înaintea Capului ei, pentru iertarea păcatelor celor adormiţi în credinţă şi în pocăinţă şi pentru aşezarea lor în împărăţia cerurilor; şi mijlocirea ei cheamă mijlocirea membrilor Bisericii cereşti şi pe însăşi începătoarea înţelegerii celor bisericeşti, Maica lui Dumnezeu, pentru că, prin rugăciunile lor, să ne acopere păcatele şi să nu ne lipsească de împărăţia cerurilor.

Nouă, ca mădulare ale Bisericii lui Dumnezeu care trăim pe pământ, ne este întotdeauna foarte plăcut şi mângâietor să credem, să ştim, să nădăjduim că Maică noastră duhovnicească, Sfânta Biserică se roagă pentru noi neîncetat şi în taină, ziua şi noaptea; că ne aflăm mereu sub acoperământul harului însuşi Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a Sfinţilor îngeri, a Înainte – mergătorului şi a tuturor sfinţilor.

La catolici, capul Bisericii este papa, om supus greşelii (deşi este considerat pe nedrept infailibil) şi, aşa fiind, a îngăduit mulţime de greşeli în Biserică lui Hristos, aratandu-se ca atare prin propriile fapte, şi a denaturat însăşi noţiunea de Biserică a lui Hristos, subjugând libertatea  de conştiinţă a creştinilor cataolici, supunând totodată unei nedrepte calomnii şi ostilităţi a catolicilor Sfânta Biserică ortodoxă, stâlpul şi temelia adevărului. La protestanţi, nemţi şi englezi, noţiunea de Biserică este fundamental denaturată, fiindcă ei s-au lipsit de harul legiuit al preoţiei; nu au Taine afară de Botez şi (lucrul principal!) împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos; nu au partea cerească (Biserică cerească): nu-i recunosc pe sfinţi; nu au nici Biserică celor de dedesubt – a morţilor – nu o recunosc şi nu se roagă pentru morţi, socotind aceasta fără nici un folos.

Slavă Bisericii Ortodoxe! Slavă lui Hristos Dumnezeu, Capul Preasfânt al unicei Biserici a lui Dumnezeu pe pământ! Slavă lui Dumnezeu în Treime, că noi n-am căzut în hulă împotriva lui Dumnezeu, n-am recunoscut şi nu vom recunoaşte în veci drept cap al Bisericii un om păcătos!

Publicitate

Edificiul mântuirii noastre veşnice se construieşte timp îndelungat

Chiar dacă omul nostru cel din afară trece, cel dinăuntru se înnoieşte însă în fiecare zi [2 Co 4, 16]. Stricăciunea a intrat în lume prin păcat; nestricaciunea a înflorit prin împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu; nici un om nu putea să împlinească pe de-a-ntregul această dreptate; a împlinit-o doar Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu –om. El Singur dezrădăcinează stricăciunea omenirii păcătoase după credinţa ei.

El Singur a deschis din belşug izvoarele nestricaciunii în Biserica Sa prin credinţa şi prin naşterea din nou în noi: Botezul, prin bună-mireasma Mirungerii prin care ni se da Duhul Sfânt, prin Care tot sufletul viază şi cu curăţie se înaltă; El restabileşte mereu nestricaciunea în noi, în noi cei care păcătuim mult în tot ceasul, prin Taina Pocăinţei şi prin împărtăşirea Sfintelor Taine, prin rugăciuni şi prin dumnezeieştile slujbe de fiecare zi, prin citirea şi ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi ascultarea de El.

Edificiul mântuirii noastre veşnice se construieşte timp îndelungat; el are o temelie deosebit de durabilă şi drept constructor un Artist de o nesfârşită iscusinţă, atot-puternic şi atotbun: însuşi Hristos Iisus, Domnul Cel Veşnic este constructorul ei, Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt. Fericiţi toţi cei ce li se alătură cu inima deschisă şi cei care iau parte la ea!

În acest chip, fraţilor, voi toţi, ca nişte pietre vii, va zidiţi într-un templu duhovnicesc, înălţaţi jertfe duhovniceşti bineplăcute lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Domnul nostru [1 Ptr 2,5], nădăjduind cu tărie să dobândiţi veşnica mântuire în Iisus Hristos, prin credinţa voastră şi prin faptele iubirii. O, cât de înţelept alcătuit este edificiul manturiii noastre! Cât de rezistent! Ce călăuze şi mijlocitori are însuşi Domnul, Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, îngerii Domnului, sfinţi ai lui Dumnezeu! Întăreşte-ne Doamne! Luminează-ne Doamne!