Creştinul ortodox are nevoie de un puternic ajutor de sus

Aşadar, apartenenţa la Biserica lui Hristos, al cărei cap este atotputernicul împărat, Biruitorul iaduluui, Iisus Hristos, este o condiţie indispensabilă. împărăţia Lui este Biserica care duce război cu incepatoriile şi cu puterile şi cu stapaniile întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii din văzduhuri, care alcătuiesc un imperiu organizat artificial şi duc mare iscusinţă, inteligentă, precizie şi forţă război cu toţi oamenii, cunoscandu-le preabine toate patimile şi apucăturile.

În acest război nici omul singur, dar nici o comuniune mare, însă neortodoxă şi acefală, adică fără a-L avea drept cap pe Hristos, nu poate face nimic în faţa unor vrăjmaşi atât de vicleni, de subtili, mereu în ofensivă, care au învăţat cum nu se poate mai bine ştiinţa războiului lor. Creştinul ortodox are nevoie de un puternic ajutor de sus, de la Dumnezeu şi de la sfinţi, oşteni ai lui Hristos care au biruit pe duşmanii mântuirii cu puterea harului lui Hristos ; dar şi de la Biserica pământească, drept-măritoare, de la păstorii şi dascălii ei, şi apoi de la rugăciunea obştească şi de la Taine.

Iată deci cine este ajutoarea creştinului în războiul cu vrăjmăşii văzuţi şi nevăzuţi: Biserica lui Hristos, căreia, cu mila lui Dumnezeu îi aparţinem, şi noi. Catolicii au născocit un cap nou, înjosind astfel Capul unic şi real al Bisericii, pe Hristos; luteranii au căzut şi au rămas fără cap; anglicanii aşijderea; ei nu au Biserică, comuniunea cu Capul Bisericii a fost ruptă, ei s-au lipsit de ajutorul cel atotputernic, iar Veliar se războieşte  cu ei cu toată lumea, şi cu viclenia, tinandu-i pe toţi în trufia şi în pierzania lor. Necredinţa în Dumnezeu şi viaţa în desfaru pierde mulţime de oameni.

Publicitate

Inima trebuie educată

Părintele Ioan ştia, bineînţeles, că pentru a deveni barometru sau busolă, pentru a putea indica adevărul, inima trebuie să fie supusă ea însăşi unor încercări, trebuie verificată, curăţată, îndreptată. „Într-o singură clipă inima se poate schimba de câteva ori, înclinând fie spre bine, fie spre rău, spre credinţă sau spre necredinţă, spre sinceritate sau spre viclenie, spre dragoste sau spre ură, spre bunăvoinţă sau spre invidie, spre generozitatea sau zgârcenie, spre înfrânare sau spre desfrâu.

Câtă nestatornicie! exclama părintele Ioan, si câte primejdii! si cât de greu îţi este să fii mereu lucid şi atent faţă de tine însuţi!”

Iar în altă parte: „Dacă uneori creştinii noştri ortodocşi nu sunt în stare să se folosească de Sfintele Taine ale Bisericii, deşi se consideră credinciosi, înseamnă că atât mintea, cât şi inima nu le sunt curate şi că sunt copleşiti de patimi, că nu pot suporta curăţia şi lumina acestor Taine, aşa cum ochii bolnavi nu pot suporta lumina soarelui.” În alt loc părintele Ioan compara o inima necurată cu un ochi bolnav de albeaţă, iar pe omul cu o asemenea inima cu un orb. Insista necontenit că, înainte de orice, inima trebuie curăţată, educată.

Iată ce scrie referitor la educarea şi instrucţiunea copiilor: „Este foarte periculos să le dezvoltăm copiilor numai capacităţile intelectuale, neglijând educarea inimii. Inima înseamnă viaţă, dar viaţa afectată de păcat, acest izvor al vieţii trebuie curăţat,trebuie să întreţinem în inima flacăra curată a vieţii, să nu o lăsăm să se stingă, să ne-o ţinem drept călăuză întreaga viaţă, în tot gândul, în toată dorinţa şi în toată strădania”.